Skip to main content

Full text of "Colectia Tehnium"

See other formats 


REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C 



CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ, PRO¬ 
DUCŢIE . pag. 2- 3 

Pe agenda comisiei profesional-ştiinţitice 
Proiectele de diplomă între rezultate şi eficienţă 
educativă 

Campionatul naţional de navomodele 1981 
RADIOTEHNICĂ PENTRU 

ELEVI .pag. 4-5 

Amplificatoare AF 
Circuite de protecţie 
Reducerea ondulaţiilor 

CQ-YO .pag. 6-7 

Statie de telecomandă cu circuite integrate 
Tx-ÎW 2m 
Corector R-C 

Tester pentru circuite integrate 

CITITORII RECOMANDĂ . . . pag. 8-9 
Generator UUS 
Radioreceptor 
Verificator 
Semafor 
Semnalizare 
Tabla înmulţirii 

TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 10-11 

Sondă pentru frecvenţmetru numeric 

Milivoltmetru 

Indicator de nivel 

Generator de semnal multiplex stereo 

PENTRU CERCURILE TEHNI- 

CO-APLICATIVE . pag 12-13 

Canonieră 

AUTO-MOTO .pag. 14 

Redresor electronic automat pentru încărcarea 
bateriilor auto 

Semnalizare electronică pentru motoreta «Mo- 
bra» S 50 

TINERELE GOSPODINE . . pag. 15 

Interior ’81 

ATELIER .pag. 16—17 

Convertizor de putere 

Patriţă pentru perforarea peliculei 

Proiecţie stereoscopică 

FOTOTEHNICĂ .pag. 18-19 

Termostatare de precizie 
Cum păstrăm filmele şi hîrtia foto 
Creşterea sensibilităţii filmelor ORWO NP15 
şi NP20 

PUBLICITATE .pag. 20 

I.P.T.E.-Alexandria 

VACANŢA MARE 

ABC-ul pescarului amator 
REVISTA REVISTELOR . . . pag. 22 
Regulator de temperatură 
Bas-chitară 
Avertizor 
Contra ţînţarilor 
Automat pentru lumină 

MAGAZIN TEHNIC .pag. 23 

Difuzoare HI-FI Roselson 
Desenarea cablajelor 
Breviar 

POŞTA REDACŢIEI pag. 24 






















PE AGENDA COMISIEI 

PftOFESSON AL-STIINTIFICE: 

OPTIMIZĂRI, 

mo m 

ECONOMII 


întreprinderea de panouri şi tablouri 
electrice din Alexandria este o unitate 
economică tînără tot aşa cum este,, 
dealtfel, şi economia judeţului Teleor¬ 
man, puternic dezvoltată în ultimele 
două decenii, tot aşa cum sînt şi oame¬ 
nii care muncesc aici. 

Dintre aceştia aproape 1 500 sînt 


CĂLIN STĂWCULESCU 

utecişti, care alcătuiesc o puternică 
organizaţie de tineret direct implicată 
în cele mai importante probleme cu 
care se confruntă, cum este şi normal, 
o dinamică ramură a economiei na¬ 
ţionale. Dealtfel, de calitatea rezolv㬠
rii acestor probleme a depins şi creş¬ 
terea principalilor indicatori econo¬ 


mici, care oferă cifre semnificative 
pentru |^zultatele muncii depuse. Ast¬ 
fel, daca în 1972 producţia globală in¬ 
dustrială era de numai 136 milioane 
de lei, în 1981 valoarea acesteia de¬ 
păşeşte un miliard de lei. în perspec¬ 
tiva actualului cincinal, dinamica pro¬ 
ducţiei globale industriale va depăşi 
în 1985 cu circa 60 de procente valo¬ 
rile înregistrate în 1981. Dealtfel, în¬ 
treprinderea va produce în acest an 
valori materiale echivalînd cu aproape 
12% din producţia întregului judeţ. 

O gamă largă de produse, echipa¬ 
mente electrice pentru instalaţii de 
forţă, instalaţii de automatizare, acţio¬ 
nări electrice solicitate de industria 
siderurgică, minieră, chimică, ener¬ 
getică, forestieră, de agricultură sau 
de instalaţiile de epurare şi neutraliza¬ 
re a apelor sînt cunoscute şi apreciate 
de numeroşi beneficiari din ţară şi de 
peste hotare (U.R.S.S., R.D.G., R.S.C., 
Turcia, Grecia, R.A. Egipt etc.). 

O contribuţie deloc neglijabilă ia 
prestigiul întreprinderii o are tineretul, 
preocupat permanent de materializa¬ 


rea unor obiective înscrise în planu¬ 
rile comisiei, profesional-ştiinţifice. 

Stăm de vorbă cu tovarăşul inginer 
Emanoii Cioabă, responsabilul aces¬ 
tei comisii cu multiple sarcini. 

«O serie de realizări ale tinerilor 
sînt nemijlocit legate de obiecti¬ 
vele preluate de biroul comitetului 
U.T.C. din planul comisiei ingine¬ 
rilor şi tehnicienilor: reducerea con¬ 
sumurilor de materiale energo-in- 
tensive şi deficitare pentru econo¬ 
mia naţională (ce solicitau consum 
mare de cupru şi aluminiu), repro- 
iectarea şi modernizarea unor pro¬ 
duse. Mai concret, am modernizat 
tablourile de comandă pentru strun¬ 
gurile normal© automatizate 
SNÂ-508 şi pentru frezele univer¬ 
sale FUS-22 prin utilizarea cablaje¬ 
lor imprimate, unde contribuţii de¬ 
osebite au avut subinginerul N. Stă 
nescu şi electricianul Trai an Dul¬ 
cea Creşterea productivităţii mun¬ 
cii şi eliminarea importului au fost 
şi obiectivele realizării autotrans- 
formatorulu: pentru panoul ele s- 



T 


liceul industrial nr. 2 din Alexan¬ 
dria pregăteşte elevii într-o serie 
de meserii necesare principalelor 
unităţi industriale din judeţul Tele¬ 
orman. Astfel, aici se formează, 
lăcătuşi mecanici, electricieni, elec¬ 
tromecanici, sculeri matriţeri, me¬ 
canici pentru maşini şi utilaje. O 
asemenea pregătire este facilitată 
de existenţa unei baze materiale 
corespunzătoare: ateliere şi maşini- 
unelte (strunguri, freze, maşini de 
sudură, de debitat etc.). Dacă pla¬ 
nul de producţie are ritmic depăşiri 
pînă !a 25%, aceasta se datorează 
şi faptuiui că uteciştii care se pre¬ 
gătesc în atelierele-şcoaiă au posi¬ 
bilitatea executării unor lucrări de 
categorie superioară programei a- 
nuiui în care studiază. Astfel, elevii 
participă ia realizarea unor produse 
contractate cu întreprinderea de 
panouri şi tablouri electrice din 
Alexandria — panouri de comandă 
pentru strungurile SNA-320, pen¬ 
tru ferăstraie acţionate electric FA- 
300, pupitre de simulare etc. O 
serie de lucrări pentru autodotare 
au fost realizate de elevi pentru 
laboratoarele de fizică şi cabinetele 
de specialitate: pupitru central de 
distribuţie pentru diverse valori de 
curent continuu^ dispozitive, pa¬ 
nouri didactice. în ciuda acestor 
capacităţi de producţie şi creaţie 
tehnică, temele lucrărilor de diplo¬ 
mă pe care le realizează absolvenţii 
claselor a XII-a par minore, lată 
cîteva din acestea: dorn portsculă, 
bucşe elastice, suport portfilieră, 
elemente de prindere a pieselor etc. 
Este vizibilă aici absenţa solicitării 
originalităţii şi fanteziei tehnice a 


\g ne 
[gj Uf[ 

RflpilY 

illsiifik, 


îi#® 


elevilor capabili să execute lucrări 
mai complicate, montaje şi meca¬ 
nisme complexe necesare auto- 

dotării şcolii. 

Prin alegerea unei tematici destul 
de facile scad rolul şi ponderea 
lucrării de diplomă, autentic certifi¬ 
cat al creativităţii tehnice a absol¬ 
venţilor unui liceu industrial. 

La Liceul de matematică-fizică 
întîlnim o cu totul altă situaţie pri¬ 


vind optica faţă de proiectele de 
diplomă ale absolvenţilor. în cadrul 
unui activ cerc de chimie, condus 
cu competenţă şi pasiune de pro¬ 
fesorul Dorel Ghinea, s-au efectuat 
lucrări de analiză a petrolului extras 
din Schela Videle, studiindu-se 
compoziţia acestuia, ponderea di¬ 
feritelor elemente componente, pro¬ 
dusele obţinute prin distilare. De 
asemenea, încă din clasa a X-a, 
elevii participă la materializarea u- 
nor interesante teme de cercetare 
ce se vor finaliza în proiecte de 
diplomă privind posibilităţile de 
confirmare a unui diagnostic me¬ 
dical prin analiza unor procese 
ionice. Printre cele mai active eleve 
în viaţa ştiinţifică a liceului de mate¬ 
matică-fizică se numără utecistele 


Valeria Purdel, Crenguţa icnescu 
şi Lori Qprescu. O altă «spectacu¬ 
loasă» idee determinată de utiliza¬ 
rea surselor neconvenţionale de 
energie este şi realizarea — tot în 
cadrul tematicii proiectului de di¬ 
plomă— a unei complexe instalaţii 
de biogaz, combinată cu o baterie 
de captarea energiei solare. Aceas¬ 
ta din urmă sporeşte parametrii 
regimului termic printr-o oglindă 
concavă, fiind dublată de o variantă 
de utilizare biochimică prin folosi¬ 
rea florilor de muştar (care ridică 
temperatura amestecului cu cîteva 
grade), atunci cînd energia solară 
nu se poate utiliza pentru scăderea 
perioadei de fermentaţie. 

O serie de machete funcţionale, 
SDV-uri complexe, standuri.,de- ve- 


La întreprinderea de panouri şi tablouri electrice din Alexan¬ 
dria,tinerii lucrează la finalizarea cablajelor pentru panourile de 
comandă necesare modernizării proceselor de producţie. 


% 


TEHNIUM 7/81 







trie pentru utilaje din industria uşoa- proiectat şi realizat complexe stan- 
ră (autor: subinginerul Hie Bădin). duri de verificare necesare efec- 

Tinerii utecişti d intr-o secţie tuării unui control minuţios al pa- 

cheie a întreprinderii — Controlul nourilor electrice, 
tehnic de calitate —, sub îndruma- Studierea traseelor minime de 
rea inginerului Mihaf Blejan şi a cablaj pe panourile ce înglobează 
suhinginerului Florian Sandu, au zeci şi sute de metri de cabluri a 


dus, de asemenea, la importante doc) este o valoroasă propunere 
economii materiale.» de invenţie, care este deja aplicată 

Absolvent al Facultăţii de electro- în producţie. Uteciştii Alexandru 
nică din Institutul politehnic Bucu- Georgescu, Petre Feieagă şi Mihai 
reşti, promoţia 1980, tînărul inginer Pâr van au realizat un demagneti- 
Gheorghe Blejan este, de asemenea, zator cu circuit LC cu funcţie inter- 
unul dintre sutele de tineri a căror mitentă, de asemenea intrat în pro- 
muncă poate fi sintetic caracterizată ducţie cu o eficienţă economică 
de pasiune, competenţă şi dăruire, spectaculoasă,de peste 1,2 mili- 
Printre cele mai recente realizări ale oâne de lei.» 

tînărului stagiar este şi modernizarea Reducerea consumurilor de mate- 
echipamenteior pentru tablourile elec- riale, reutilizarea deşeurilor, sporirea 
trice necesare maşinilor de rectificat economiilor de energie sînt, de ase- 
în plan orizontal. menea, obiective ce se înscriu în pla- 

Aportul de creativitate al tinerilor nurile tematice ale comisiei profesio- 
de la I.P.T.E.-Alexandria este eloc- nal-ştiinţifice. Cea mai recentă reali- 
vent recunoscut şi prin* numeroasele zare este aplicarea unui procedeu de 
distincţii obţinute fie la sesiunile şti- reutilizare a plăcuţelor din carburi me- 
inţifice judeţene, fie la cele organizate talice uzate pentru cuţitele de strung 
pe plan naţional. folosite la strunjîrea razelor interioare 

O «concurenţă» constructivă şi mo- şi exterioare la inelele de rulmenţi 
bilizatoare pare a fi materializată cp (procedeul permite reutilizarea a circa 
colegii ce muncesc la întreprinderea 20 000 de cuţite anual cu o eficienţă 
«Rulmentul» din Alexandria, o uni- de peste 1,5 milioane de iei), 
tate industrială nouă, dar cu rezultate Totalul volumului de asimilări, re- 
meritorii într-o ramură în care tradiţia proiectări şi recondiţionări realizate 
muncitorilor braşoveni sau bîriădeni cu participarea tinerilor echivalează 
a impus un respect unanim recu- cu aproape 2 milioane de lei valută, 
noscut Antrenaţi pe deplin în concretiza- 

Secretarul comitetului U.T.C., rea obiectivelor mişcării «Ştiinţă-teh- 
Gheorghe Ivaşcu, ne oferă cîteva nică-producţie», tinerii muncitori, teh- 
amănunte despre creaţia tehnico-şti- nicieni şi specialişti din ceie două re- 
inţifică a tinerilor ce muncesc la «Rui- prezentative unităţi economice din 
mentul». Alexandria se dovedesc a fi autentici 

«Optimizarea tehnologiilor de fa- promotori ai noului, participanţi activi 
bricaţie a rulmenţilor radiali cu bite la implementarea progresului iehno- 
(autor: subinginerul Dumitru Boz- logic în producţie. 


rificare şi control fac obiectul teme¬ 
lor de bacalaureat oferite spre fina- I 
lizare absolvenţilor Grupului şcoîar | 
«Rulmentul» din Alexandria. Se 
remarcă aici atenţia acordată acura¬ 
teţei realizării tehnice, funcţionali¬ 
tăţii şi finalităţii educative. 

Familiarizaţi cu «tainele» maşini¬ 
lor specializate complexe, absol¬ 
venţii au posibilitatea să ia contact 
în timpul practicii productive cu 
reperele dimensionate în microni 
ale întreprinderii «Rulmentul», in¬ 
dicatorii pianului de producţie de¬ 
păşesc aici 1,3 milioane de lei anual 
din care peste 200 000 de iei repre¬ 
zintă valoarea autodotărilor ce con¬ 
tribuie la modernizarea continuă a 
laboratoarelor şi atelierelor-şcoală. 

Meritorie în activitatea cadrelor 
didactice de la Grupul şcolar «Rul¬ 
mentul» rămîne nu atît urmărirea 
cu orice preţ a valorilor materiale 
înscrise în planurile de producţie 
(evident, realizate la toţi parametrii), 
cît legarea organică a tematicii 
practicii de profilul meseriei viitori¬ 
lor absolvenţi, coordonarea aces¬ 
teia cu tematica proiectelor de di¬ 
plomă. 

Printre atributele ce trebuie să 
caracterizeze astăzi proiectul de 
diplomă se numără: capacitatea de 
creaţie tehnică a absolvenţilor de 
liceu, abordarea unor soluţii teh¬ 
nice originale, posibilitatea utili¬ 
zării lucrării în scopuri didactice 
sau pentru autodotare. 

Proliferarea unor teme minore, 
simpla execuţie a unor repere din 
planul de producţie al liceului sau 
abordarea exclusiv teoretică a unor 
subiecte anulează finalităţile educa¬ 
ţionale ale unui moment important : 
din viaţa absolvenţilor, fără a le 
oferi compensaţii notabile. 

Exemplele menţionate—şi bune 
şi rele — ie putem întîlni în nume¬ 
roase licee din ţară, unde numai - 
pasiunea şi competenţa cadrelor ^ 
didactice îndrumătoare pot asigura 
şi calitatea proiectelor de diplomă. 


CAMPIONATUL MÂTIONAL 

DE NAVOMODELE 1981 \^^eZrar JIU,p * 


în perioada 19-21 iunie a.c. 
s-a desfăşurat la Tg. Mureş 
Campionatul naţional de navo- 
modele. 

La actuala ediţie au fost pre¬ 
zente îa start navomodele de 
viteză (A + B), precum şi navo¬ 
modele telecomandate (F), ca¬ 
re, prin evoluţia lor, au demon¬ 


strat un salt calitativ important 
în ceea ce priveşte realizarea 
navomodelelor şi precizia ma¬ 
nevrării lor. Sportivii navomo- 


GREGER HEINRICH — Voinţa 
Reghin 

CIORTAN LEONTIN — Jiul Pe¬ 
troşani 
1 E 


delişti au oferit un adevărat 
spectacol iubitorilor genului. 

Felicitîndu-i pe participanţi, 
prezentăm clasamentul oficial 


PETRÂCHE VAStLE — Energeti- 
cianu! Bucureşti— campion R.S.R. 
CSASZAR FREDERIC— Jiul Pe¬ 
troşani 

GREGER HEINRICH — Voinţa 


al campionatului. 


Reghin 


A 1 

1. CIORTAN LEON™ — Jiul Pe¬ 
troşani 

2. PÎRLOAGĂ SORIN — Energeti- 
cianu! Bucureşti 

A 2 

1. CIORTAN LEONT1N — Jiul Pe¬ 
troşani 

B 1 

1. ROMANCÎUC ERNEST — Jiul 

Petroşani 

2. PÎRLOAGĂ SORIN — Energeti- 
cianul Bucureşti 

3. KEMENY FRANCISC — H.C. Tg 
Mureş 


F 3 V 

1. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬ 
troşani — campion R.S.R. (nou 
record naţional) 

2. GREGER HEINRICH — -Voinţa 
Reghin 

3. CIORTAN LEONT1N — Jiul Pe¬ 
troşani 

F 2 A 

1. ORBAN HELMUTH — Mecanica 
Timişoara — campion R.S.R. 

2. POPESCO MIRCEA — Portul 
Constanţa 

3. GUSTAI MIRCEA- Aeronautica 
Bucureşti 


F 1 E 1 

1. CSASZAR FREDERiC—Jiul Pe¬ 
troşani — campion R.S.R. 

2. GREGER HEINRICH — Voinţa 
Reghin 

3. CIORTAN LEONTSN — Jiul Pe¬ 
troşani 

Clasament pe echipe 


Clasa F 

1. Jiul Petroşani 

2. Voinţa Reghin 

3. Energeticianul Bucureşti 


F 1 V — 2,5 cm 3 

1. GREGER HEINRICH — Voinţa 
Reghin — campion R.S.R. 

2. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬ 
troşani 

3. AANEI IONEL — C.S.U. Galaţi 

F 1 V — 5 cm 3 

1. CIORTAN LEONTSN — Jiul Pe¬ 
troşani 

2. AVARIEI ADRIAN — Aeronau¬ 
tica Bucureşti 

3. SZUCS GHEORGHE — Voinţa 
Arad 

F 1 ¥ — 15 cm 3 

1. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬ 
troşani — campion R.S.R. 

2. CIORTAN LEONTIN — Jiui Pe¬ 
troşani 

3. GREGER HEINRICH — Voinţa 
Reghin 


F 2 B 

1. POPESCU MIRCEA — Portul 0,353 A ' B 

Constanţa 1. Jiul Petroşani 

2. GREGER HEINRICH — Voinţa 2. Energeticianul Bucureşti 
Reghin 



TEHNIUir 7/81 








nupumimi m 


în figura 3 este prezentată caracte¬ 
ristica de răspuns în frecventă a unui 
amplificator ideal proiectat pentru ban¬ 
da de frecvenţe de ia 50 Hz la 10 000 Hz. 
Amplificarea este constantă în acest 
interval şi, prin urmare, factorul k 
(definit ca raportul dintre amplificarea 
la frecvenţa curentă, f, şi amplificarea 
la 1 000 Hz) are valoarea constantă, 
egală cu unitatea. 

Amplificatorul cu caracteristica din 
figura 4 redă atenuat frecvenţele joase, 
prezentînd la 50 Hz o amplificare cu 
cca 20% mai mică decît la 1 000 Hz, 
pe cînd cel din figura 5 accentuează 
frecvenţele joase. Exemplele ar putea 
astfel continua, atenuările şi/sau ac¬ 
centuările survenind fie la frecvenţele 
înalte, fie la cele joase. 

Din fericire, urechea omenească are 
o «sensibilitate logaritmică» faţă de 
variaţiile în intensitatea sunetelor, ast¬ 
fel că ea percepe numai modificările 
ce depăşesc cca 20—25%. Chiar şi sub 
acest nivel însă distorsiunile pot afecta 
timbrul («personalitatea», «coloritul») 
programului muzical audiat. 

Distorsiunile de frecvenţă ale ampli¬ 
ficatoarelor sînt datorate prezenţei în 
montaje a unor impedanţe variabile 
în funcţie de frecvenţă (reactanţe in¬ 
ductive şi capacitive, respectiv bobine 
şi condensatoare), comportării varia¬ 
bile cu frecvenţa a unor elemente 
semiconductoare, dar mai ales imper¬ 
fecţiunii traductoarelor folosite la in¬ 
trare (pentru «transformarea» sunetu¬ 
lui în semnale electrice) şi la ieşire 
(pentru «transformarea» semnalelor 


Fiz. A. MĂRCULESCU 


electrice în sunete: microfoane, doze 
de picup, căşti, difuzoare etc.ySe ştie, 
de exemplu, că difuzoarele nu redau 
uniform frecvenţele din gama audio, 
prezentînd atenuări accentuate pentru 


10 50 100 


io a) îoo 


frecvenţele joase sau pentru cele înalte 
(în funcţie de tip şi în special de dimen¬ 
siunile şi forma membranei). 

Deformările produse de traductoare 
sînt uneori atît de supărătoare încît 
se simte nevoia proiectării unor ampli¬ 
ficatoare cu caracteristici complemen¬ 
tare, pentru compensare (de exemplu, 
dacă traductorul limitează joasele, se 
foloseşte un amplificator care accen¬ 
tuează joasele). 

Schemele moderne de amplifica¬ 
toare «universale» sînt prevăzute cu 
circuite speciale de corecţie (ton con¬ 
trol — corecţii de tonalitate) care 
permit accentuarea sau atenuarea se¬ 
parată a frecvenţelor joase sau/şi a 
celor înalte, în funcţie de tipul traduc¬ 
toarelor de la intrare şi ieşire, dar şi în 
funcţie de natura programului sonor 
audiat S-a ajuns astfel ca distorsiunile 
de frecvenţă să nu mai constituie o 
problemă, ba chiar să fie excluse de 
către unii autori din categoria «distor¬ 
siunilor» (imperfecţiuni), atunci cînd 
prin ele se urmăreşte deliberat obţine¬ 
rea unor efecte speciale, a unor co¬ 
recţii. 

Aminteam la început că distorsiunile 
de frecvenţă se mai numesc şi liniare. 
Nu trebuie însă înţeles că amplificarea 
montajului ar varia liniar în funcţie de 
frecvenţă (cum nu este cazul), ci numai 


1000 10000HZ 


că principiul clasic de compune 
«liniară» (superpoziţie) la laplicar 
simultană a mai multor frecvente eşti 
valabil şi în cazul de faţă. 

Spre deosebire preced 
distorsiunile neliniare sînt rezultatul 
dependenţei semnalului de Ieşire de 
amplitudinea semnalului de intrare şi 
se numesc astfel deparece această 
dependenţă este neliniară. Ele se ma¬ 
nifestă prin modificarea formeîsemna¬ 
lului de ieşire în comparaţie cu cel de 
intrare, tradusă în adăugarea unor ar¬ 
monice suplimentare (inexistente în 
semnalul de intrare). 

Pentru a înţelege mai bine, să presu¬ 
punem că aplicăm la intrarea amplifica¬ 
torului un semnal sinusoidal pur, cu 
frecvenţa f (fig. 6 a), pe care îl regăsim 
la ieşire «deformat» (fig. 6 b, curba 
plină). Semnalul de ieşire poate fi însă 
considerat ca reprezentînd suma alge¬ 
brică a două sinusoide avînd frecven¬ 
ţele f şi, respectiv, 2 f (curbele punc¬ 
tate), ambele cu amplitudinea mai mică 
decît a sinusoidei iniţiale. Compo¬ 
nenta cu aceeaşi frecvenţă se numeşte 
armonică fundamentală (sau prima 
armonică), iar componenta cu frecven¬ 
ţa 2 f armonica a doua. Exemplul a fost 
astfel ales încît descompunerea să se 
limiteze la două armonice, 
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



4 i U out U 0ut I 


10C0 1 0 000Hz 


/ \ | A DOUA ARMONICA 

Vn\m ,'-s. 

PRIMA ARMONICA 


1000 10000HC 


CIRCUIT! 

OlPROTim 


Printre multiplele manipulări greşite 
ale pieselor sau ale aparatelor elec¬ 
tronice putem identifica o categorie 
aparte, aceea a greşelilor «sistema¬ 
tice», care se repetă frecvent şi, în 
consecinţă, pot fi prevăzute şi preîn- 
tîmpinate. Desigur, nu putem preve¬ 
dea că un «crocodil» scăpat din mînă 
(caz frecvent) va cădea pe cablajul 
imprimat tocmai în locul necesar pen¬ 
tru a scurtcircuita un tranzistor (si¬ 
tuaţie rară); că o picătură de cositor 
sau o şurubelniţă alunecată va con¬ 
duce ia un scurtcircuit «perfect» în 
montajul experimentat etc. Toate a- 
cestea — şi multe altele asemănătoa¬ 
re — sînt guvernate de «legea stupi¬ 
zeniei maxime» (Murphy) şi nu avem 
ce ie face: trebuie să ie acceptăm ca 
atare. 


MARK ANOPES 

Dimpotrivă, inversarea polârîtâtu la 
tensiunea de alimentare a unui mon¬ 
taj, alimentarea cu o tensiune mai 
mare decît cea permisă, cu tensiune 
alternativă în loc de continuă, scurt¬ 
circuitarea bornelor de ieşire etc. sînt 
greşeli frecvent întîlnite în practica 
amatorilor şi, de regulă, cu conse¬ 
cinţe grave, dar care pot fi prevăzute 
şi preîntîmpinate prin circuite simple 
de protecţie. (Mai precis spus, preîn- 
tîmpinăm efectele dezastruoase, căci 
greşelile tot se produc, ba poate chiar 
mai frecvent. Dacă tot am deschis 
paranteza, merită amintit aici că ama¬ 
torul deprins să lucreze cu surse şi 
aparate autoprotejate devine în cele 
din urmă «expert» în distrugerea apa¬ 
ratelor neprotejate 


Manipulările greşite reprezintă cauza cea mai frecventă a «mortii> 
componentelor electronice îti laboratoarele constructorilor amatori. Dacă 
nu v-aţi convins încă de acest trist adevăr, vă sugerăm un test simplu: 
notaţi tranzistoarele, diodele, punţile, LED-urile, condensatoarele etc. 
«prăjite» de dv. într-un interval de timp dat şi încercaţi să identificaţi 
(cu sinceritate) numărul celor care au pierit de «moarte» bună (mai simplu 
este să le număraţi pe celelalte, pentru care vă simţiţi cu musca pe căciu¬ 
lă); exprimînd rezultatele în procente, veţi ajunge la concluzia formulată 
mai sus. Dacă nu, cu atît mai bine: înseamnă că aţi ţinut cont de «expe¬ 
rienţa» colectivă a constructorilor amatori şi aţi reuşit să învăţaţi din 
greşelile lor. Dealtfel, aceasta ne-am şi propus în rîndurile care urmează. 


CU SAU FĂRĂ SIGURANŢE? 

S-a încetăţenit printre constructorii 
amatori ideea că siguranţele fuzibile 
obişnuite nu sînt eficiente în proteja¬ 
rea circuitelor electronice (tranzistori¬ 
zate), motiv pentru care ei le omit cu 
bună ştiinţă din schemele experimen¬ 
tale. Explicaţia, aparent firească, are 
la bază constatarea că timpul de str㬠
pungere a unei joncţiuni semiconduc¬ 
toare este cu mult mai scurt decît 
timpul necesar pentru «arderea» fuzi- 
biiuiui; dacă tot se arde mai întîi tran¬ 
zistorul (dioda etc.), atunci la ce bun 
să mai punem siguranţe* 


■ 


Lucrurile nu stau chiar aşa, deoa¬ 
rece există şi situaţii în care siguran 
ţele se dovedesc deosebit de utile. 
De exemplu, dacă avem un montaj 
tranzistorizat alimentat de la reţea 
prin intermediul unui transformator şi 
dacă în montaj survine un scurtcircuit 
accidental, creşterea curentului este 
limitată doar de înfăşurările transfor¬ 
matorului. Rezultatul cei mai probabil 
îl constituie supraîncălzirea conduc¬ 
torului de bobinaj, urmată de fum sau 
chiar de fiacără deschisă (hîrtia para¬ 
finată care izolează straturile şl car¬ 
casa din carton pot lua foc cu uşu- 
inţă). Un caz «fericit» este acela în 










« 

M. ALEXANDRU, Beluş 

Apariţia condensatoarelor electrolitice vechi); în schimb, el întîmpină adeseori 

de capacităţi foarte mari (mii şi chiar dificultăţi în procurarea unor condensa- 

zeci de mii de microfarazi), precum şi toare noi de capacităţi foarte mari. 

răspîndirea pe scară tot mai largă a fii- Iată şi exemplul promis: un. redresor 
trajului electronic (realizat cu montaje in punte, filtrat cu un condensator de 

tranzistorizate) au condus la abandonarea capacitate C 1# furnizează o tensiune con- 

aproape totală a clasicelor celule de fii- tinuă maximă U, care debitează pe o 
trare LC. Dacă în cazul aparaturii de rezistenţă de sarcină constantă, R, un 

fabricaţie industrială opţiunea pentru curent de intensitate maximă I (fig. 1). 

condensatoare de capacităţi mai mari Numeric, fie U = 12 V, R = 24 £2, 1 = 0,5 A 

sau pentru filtraj electronic (încorporat şi C, = 4 700 fiF. Am precizat tensiune 

în stabilizatoare) este justificată din con- continuă maximă şi curent maxim deoa- 

siderente de manoperă de gabarit şi de rece, în realitate, tensiunea de ieşire 

cost, pentru constructorii amatori există mai prezintă (în ciuda filtrajului prin Cj) 

încă numeroase situaţii practice în care şi o componentă alternativă ce poate 

utilizarea «bătrînelor» filtre LC se dove- fi caracterizată prin nivelul maxim al 

deşte net avantajoasă. ondulaţiilor vîrf la vîrf, notat a (fig. 2). 

înainte de a susţine afirmaţia de mai în cazul nostru concret avem a a IV. 
sus printr-un exemplu concret, să recu- Dacă rezistenţa de sarcină R repre- 
noaştem că amatorului nu îi vine chiar zintă un aparat foarte sensibil, pentru 

atît de greu să construiască o bobină de care ondulaţiile de 1 V în valoarea ten- 

şoc de inductanţă dată (de exemplu, siunii de alimentare sînt supărătoare,. 

poate folosi un transformator recuperat vom fi nevoiţi să reducem nivelul ondu- 

dintr-un aparat de radio sau televizor laţiilor, de exemplu de două ori. Proce- 


care consumul din primar — cu se- aprecierea probabilităţilor este ade- 
cundarul în scurtcircuit-— depăşeşte seori extrem de relativă, 
limita maximă permisă de siguranţele INVERSAREA POLARITĂŢII 
de la tabloul electric: acestea îşi fac 

datoria şi rămînem doar cu o sperie- O experienţă pe care nu vă reco- 
tură bună. mandăm să o faceţi (dar sîntem con- 

Dacă însă în circuitul primar al vinşi că mulţi dintre dv. o aveţi deja 

transformatorului ar fi fost prevăzută la «arhivă») este aceea de a conecta 



TEN^UNEÂ ALTERKJAT'vA; d'N ^CUNtARUL 

TRAM6RDRMATORULUÎ 

TENdUNEA REDRESATA îtO A&SEKTfA 

FILTRULUI (FĂRĂ C* ) - 

TEKSS°UK\£A RB3RESATK FILTRATA” (CU C<) 



dînd prin mărirea capacităţii lui C„ A c şi X L ? Redresarea fiind bialternanţă 

ajungem la valoarea nu prea modestă pulsurile (nefiltrate) au frecvenţa dublă 

de 9 400 fiF « 10 000 fiF\ Deci un con- faţă de cea a reţelei, deci de 100 Hz. 

densator de 10 000 fiF sau două de Ondulaţiile din tensiunea filtrată vor 

4 700 fiF în paralel (alergătură, preţ reprezenta o sumă algebrică de semnale 

plus riscul de a «prăji» diodele la punerea sinusoidale avînd ca frecvenţe multiplii 

în funcţiune a aparatului, din cauza întregi de 100 Hz (100, 200, 300, 400 Hz 

curenţilor excesivi de încărcare iniţială)! etc.). Amplitudinea maximă o are armo- 

Ce-ar fi însă dacă în locul unui conden- nica fundamentală (f = 100 Hz), pentru 

sator suplimentar am introduce la ieşirea celelalte amplitudinile scăzînd vertiginos 
redresorului nostru o celulă de filtrare LC pe măsură ce creşte rangul lor în dez- 
(fig. 3)? voltarea Fourier. 

Din punct de vedere continuu, valoarea Pe de altă parte, condensatorul C 
maximă a tensiunii debitate pe R s-ar are impedanţa (reactanţa capacitivă) ma- 

reduce puţin, ţinînd cont de rezistenţa 'ximă pentru armonica fundamentală (con- 

ohmică a conductorului cu care este duce mai bine frecvenţele înalte), iar 

realizată bobina (putem alege un dia- inductanţa L are impedanţa minimă 

metru adecvat al conductorului, pentru pentru armonica fundamentală (conduce 

care rezistenţa ohmică să fie neglijabilă). mai slab frecvenţele înalte). Putem ded 

Din punct de vedere alternativ însă, considera mărimile X c şi X L pentru 

grupul LC se va comporta ca un divizor frecvenţa f = 100 Hz, rezultatele practice 


o siguranţă fuzibilă, dimensionată în 
concordanţă cu consumul maxim al 
montajului în condiţii normale, aceasta 
s-ar fi ars probabil după instalarea 
scurtcircuitului, dar în mod cert cu 
mult înainte ca transformatorul să 
scoată fum! Am zis probabil după, 
deoarece defecţiunea putea să nu sur- 
vină brusc, ci să fi fost rezultatul unei 
creşteri treptate a curentului înspre şi 
peste valoarea maximă admisibilă (de 
exemplu, din cauza ambalării termice 
a unui tranzistor— situaţie frecventă), 
în acest caz siguranţa ar fi intervenit 
eficient chiar înainte de producerea 
accidentului, bineînţeles cu condiţia 
esenţială ca ea să fi fost corect di¬ 
mensionată (se ştie că, în general, 
dispozitivele semiconductoare sînt su¬ 
pradimensionate fată de consumul 
maxim al montajelor, adică ele dispun 
de o rezervă de putere de disipaţie în 
plus peste ceea ce li se solicită efec¬ 
tiv). 

Fără a mai da şi alte exempie, răs¬ 
punsul la întrebarea noastră ni se pare 
firesc: mai bine cu siguranţe fuzibile 
decît fără, chiar şi atunci cînd proba¬ 
bilitatea ca ele să fie eficiente ni se 
pare foarte scăzută. Să nu uităm că 


inversat tensiunea continuă de ali¬ 
mentare la un consumator tranzisto¬ 
rizat, de exemplu ia un radioreceptor 
portabil. Catastrofa nu este iminen¬ 
tă — s-ar putea chiar să nu se întîm- 
p!e absolut nimic —, dar un accident 
mai mult sau mai puţin banal este to¬ 
tuşi probabil (fie şi numai un conden¬ 
sator electrolitic depolarizat — şi tot 
o să vă dea ceva bătaie de cap). 

Ce putem face pentru a preîntâmpi¬ 
na repetarea din neatenţie sau din 
necunoaştere a unui astfel de «expe¬ 
riment»? 

Soluţia cea mai simplă (cunoscută 
în lumea electroniştilor amatori sub 
denumirea glumeaţă de «dispozitiv an- 
tiprost») constă în intercalarea unei 
diode în serie cu unul din terminalele 
consumatorului care duc la sursa de 
alimentare (fig. 1). Dioda trebuie să 
aibă tensiunea inversă maximă mai 
mare ca tensiunea de alimentare a 
montajului şi curentul direct maxim 
mai mare decît curentul maxim soli¬ 
citat de consumator. Ea se montează 
în sens direct (conducţie), pe oricare 
din firele de alimentare. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


de tensiune aplicat la ieşirea redresorului 
El poate fi privit ca o grupare serie de 
două impedanţe, Z s şi Z p , din care Z* 
se află în serie cu rezistenţa de sarcină R, 
iar Z p în paralel cu R (fig. 4). 

Componenta alternativă a tensiunii 
redresate, avînd nivelul maxim vîrf la 
vîrf a, se aplică acestui divizor, împăr- 
ţindu-se pe Z s şi Z p în părţi proporţio¬ 
nale cu valorile acestor impedanţe la 
frecvenţa respectivă: a = a' + a", cu 


Zp Z s . Zp + Z s ’ 

2 

a' —— E —■- = nivelul maxim al ondula- 
Z p +Z s 

ţiilor la bornele lui Zp, deci la bornele 
rezistenţei de sarcină R. 

Prin urmare, eficienţa celulei de fil¬ 
trare LC este cu atît mai bună cu cît 
raportul Z t /'(Zp + Z 5 ) este mai mic la 
frecvenţa dată. De exemplu, dacă alegem 
elementele L şi C astfel ca Z p % X c = l fi 
şi Z s % X L = 9 fi, rezultă a' = 

• = Tn’P entr u x c = 0 ’ 5 ^ ŞÎ X L = 49,5 O 


La ce frecvenţă calculăm impedanţele 


fiind mai bune decît cele reieşite din 
calcul. 

Pentru’ f =100 Hz, X c = 1 Q înseam- 


= 9 £2 înseamnă L = —-■ .m 14 mH. Cu 
2ii f 

un condensator suplimentar de numai 
1 600 juF şi cu o bobină de şoc de induc¬ 
tanţă modestă putem deci reduce nivelul 
ondulaţiilor de zece ori (pe cînd un 
condensator suplimentar de 4 700 fiF 
ar fi asigurat doar-o reducere de două ori). 

Al doilea exemplu, X c = 0,5 Q (C « 
* 3 200 fiF) şiX t = 49,5 H (L » 79 mH), 
ne-ar fi condus la o reducere de o sută 
de ori a ondulaţiilor! — şi încă o bobină 
de 79 mH nu este inaccesibilă construc¬ 
torului amator. Factorul limitant îl con¬ 
stituie rezistenţa ohmică a înfăşurării, 
pe care noi am negiijat-o, dar care creşte 
odată cu mărirea numărului de spire 
(diametrul conductorului folosit este şi el 
limitat de spaţiul existent pe carcasa 
transformatorului). 

Oricum, sperăm că ne-am atins obiec¬ 
tivul propus reamintind constructorilor 
amatori această metodă simplă şi efi¬ 
cientă de reducere a ondulaţiilor din 
tensiunea redresată. 











STATIE DE TELECOE IDĂ 
CV CIRCUITE INTE6MTE 


ing. LIVfU FRĂŢII-A, Petroşani 


Propun în cele ce urmează amato¬ 
rilor de telecomandă o variantă 
proporţională numerică, utilizînd ex¬ 
clusiv circuite integrate indigene. 
Schema de principiu pentru partea 
de comandă şi multiplexare este dată 
în figura 1 . 

Porţile P x — P 2 formează un cir¬ 
cuit basculant astabil care gene¬ 
rează semnalul pilot (f = 50 Hz). Por¬ 
ţile P 3 -P 10 formează patru cir¬ 


cuite basculante monostabile a c㬠
ror constantă de timp este determi¬ 
nată de poziţia cursorului lui M x - 
M 4 , care reprezintă manşele de co¬ 
mandă. Porţile Pll-Pl 2 formează 
un circuit basculant monosţabil care 
generează semnalul de separaţie în¬ 
tre impulsurile celor patru canale. 
Tranzistoareîe T l5 T 2 formează cir¬ 
cuitul modulator. 

O modalitate comodă de comandă 


simultană a celor patru manşe M x - 
M 4 este ilustrată în figura 2. Desenul 
reprezintă o schemă funcţională, co¬ 
tele urmîhd a se stabili în funcţie de 
natura potenţiometrelor utilizate. 
Mecanismul prezentat se realizează 
în două exemplare, iar corelarea 
celor patru potenţiometre se va face 
în funcţie de modelul pe care va fi 
utilizată staţia de telecomandă. A- 
vînd în vedere numărul de canale 
şi posibilităţile de comandă datorate 
mecanismului prezentat,- staţia se 
pretează foarte bine la comanda aero- 
modelelor. 

Asupra părţii de radiofrecvenţă 
(emiţător, receptor) nu insist, întru- 
cît materiale referitoare la aceasta 
se găsesc în cadrul colecţiei «Teh- 
nium». 

Semnalul obţinut la ieşirea recep¬ 
torului de telecomandă este tipizat 
TTL cu ajutorul tranzistoarelor T 4 , 
T 5 (figura 3 a): In figura 3 este pre¬ 
zentat blocul demultiplexor care ob¬ 
ţine la cele patru ieşiri (A, B, C, D) 
semnale independente pentru fiecare 
canal în parte. Prin construcţie, 
demultiplexorul este asigurat foarte 
bine împotriva zgomotelor ce nu 
depăşesc limitele acceptate de cir¬ 
cuitele TTL (aproximativ 0,8 V). 

Servomecanismul este de fapt un 
regulator de poziţionare comandat 


tăţi mai reduse ale motoraşelor fo¬ 
losite se mai adaugă în bucla de 
reacţie dubleţi de diode, ştiind că 
pentru o diodă cu siliciu tensiunea 
de deschidere este de- 0,6 V, iar 
pentru germaniu esţg de aproxima¬ 
tiv 0,15 V. 

Circuitul din figura 3 b realizează 
conversia impulsurilor de durată 
variabilă şi de ambele polarităţi în 
tensiune continuă, cu nivelul şi sem¬ 
nul în funcţie de poziţia manşei de 
comandă. 

Schema gau pune probleme deose¬ 
bite. Se vaigcorda atenţie decuplării 
tuturor difjUitelor integrate şi uti¬ 
lizării de fgibluri ecranate pentru 




m 





Tî> - 2N1oî5 


1i5[j 22Dka 3i0 ka MN4007 




4*1144001 


semnalele de la ieşirile demultiplexo- 
rului spre circuitele de conversie. 

Utilizînd piese de gabarit redus 
(rezistoare de 125 mW şi condensa¬ 
toare cu tantal) pentru partea de 
receptor plus servomotoarele, se ob¬ 
ţine o greutate de maximum 300 g, 
fără baterii, greutate în care s-au 
inclus toate circuitele de ecranare. 


în tensiune (figura 3 c). Se observă 
utilizarea în bucla de reacţie a am¬ 
plificatorului operaţional ji A 741 a 
două diode cu siliciu care permit 
comanda motoraşului de curent con¬ 
tinuu cu niveluri mid de tensiune, 
chiar dacă tensiunea la care acesta 
începe să se rotească este de pînă la 
aproximativ 0,7 V. Pentru sensibili- 


CDB495 ţ 


6 


TEHNIMM 7/81 





















Bibliografie: «Ham Rad io fifl aga- 
z ine», 6/1976; Q.S.T., 11,1978. 


se determină experimental plecînd (te la 
valoarea de 15 pF. 

Bobina L este construită pe o carcasă 
o 4 mm cu miez, din 12 spire CuEm 0,35 
sau din 10 spire CuEm 0,4. 

în colector, tranzistorul T 2 are un 
circuit oscilant acordat pe 72 MHz, for¬ 
mat din trimerul de 20 pF şi bobina L -, . 
Această bobină (are diametrul de 6 mm; 


mează circuitul oscilant pe 144 MHz 
împreună cu cele două condensatoare 
semivariabile cuplate la ieşirea etajului. 
Serie cu L 3 este montată inductanţa S 4 
pentru separarea completă a etajului. 
S 4 are 5 spire din CuEm 0,35 bobinate 
pe un tor de ferită. 

Intrarea în etajul final se face prin 
bobina L 5 ce are rolul de a bloca armo¬ 


Cuplajul cu antena se face prin L 6 , 
care are tot 3 spire CuAg 1. Diametrul 
bobinei este 8 mm, iar lungimea 16 mm. 

Reglajul emiţătorului se face în felul 
următor: la bornele pentru antenă se 
cuplează 2 rezistoare de 150 O/l W în 
paralel (ded sarcină 75 O). 

Cu un voltmetru electronic se urm㬠
reşte apoi acordul fiecărui etaj.' Alimen¬ 


Emiţătoarele de mica putere, dar cu un 
gabarit foarte redus îşi găsesc aplicabili¬ 
tatea în traficul curent şi sînt cu totul 
apreciate în deplasări ca staţii portabile 
pentru concursuri (greutatea sursei de 
alimentare este mult simţită de radio¬ 
amator). 

Este cunoscut faptul că o antenă Yagi 
bine adaptată la etajul final aduce, de cele 
mai multe ori servicii mai mari decît 
puterile excesive (chiar în afara autori¬ 
zaţiei) ale emiţătoarelor. 

în acest sens recomand radioamatorilor 
începători dar şi celor avansaţi un 
emiţător cu putere utilă de aproximativ 
1 W, modulat în frecvenţă, uşor de con¬ 
struit, care nu necesită piese deosebite. 

Analizînd schema electrică, şe eviden¬ 
ţiază că primul etaj cu tranzistorul BC. 107 
este un amplificator de audiofrecvenţă 
care primeşte semnal de la microfon. 
Din colector, printr-un condensator de 
47 nF, semnalul este aplicat circuitului 
de polarizare a diodei varicap BA 102. 

Etajul cu tranzistorul T 2 (2N 708, 
BC 171) constituie oscilatorul pilotat cu 
cuarţ. Modulaţia de frecvenţă se obţine 
cu dioda varicap. Cuarţul trebuie să 
debiteze o frecvenţă de 72 MHz în regim 
overtone. 

Buna funcţionare a etajului, respectiv 
intrarea în oscilaţie, depinde de valoarea 
condensatorului de decuplare montat în 
emitor. Pentru tranzistoare cu factorul 
de amplificare mic se va monta un 
condensator de 10 pF, tranzistoarele cu 
factor de amplificare mare necesitînd 
condensatoare de valoare mai mare 
(20 pF), fiindcă necesită reacţie mai mică. 
Oricum, valoarea acestui condensator 


BA102 


tat cu 12 V şi avînd în etajul final (2N3553) 
un curent de 150 mA, s-a măsurat pe o 
sarcină de 620 o tensiune de radio- 
frecvenţă de 9,2 V, ceea ce înseamnă o 
putere de 1,3 W. Aceasta corespunde 
la un randament superior lui 70%. 

Consumul total al emiţătorului este 
de aproximativ 250 mA. 

Trebuie avut în vedere că T 3 , T 4 şi 
T 5 se vor monta cu radiatoare de căl¬ 
dură. 

Tensiunea de polarizare a diodei vari¬ 
cap este fixată cu o diodă Zener PL6. 
Se va folosi un microfon cu impedanta 
de 200-1000 0. 


fără carcasă) se construieşte din sîrmă 
CuAg 1 şi conţine 8 spire. 

Semnalul de la oscilator este aplicat 
etajului următor pe emitor, fiind montat 
cu baza la masă. 

Etajul cu tranzistorul ; T 3 (2N2218) 
lucrează ca dublor de frecvenţă. Circuitul 
său de sarcină este acordat pe 144 MHz- 
Bobina L 2 are 3 spire din CuAg 1, cu 
un diametru de 6 mm (fără carcasă); 
lungimea bobinajului este de 12 mm. 
Următorul etaj formează un amplificator 
pe 144 MHz; avînd montat tranzistorul 
2N2218, 2N2369. 

Bobina L ; 


nicele nedorite. Această bobină are 2 spire 
din aceeaşi sîrmă şi cu acelaşi diametru 
ca şi L 3 . 

Şocurile de radiofrecvenţă Si, S 2 şi S 3 
au cîte 10 spire CuEm 0,25, bobinate 
pe mici miezuri de ferită (nu se con¬ 
struiesc pe tor). 

Emitorul lui T 5 (2N3866i 2N3553) se 
cuplează direct la masă. In cazul apariţiei 
autooscilaţiei în acest etaj, emitorul se 
cuplează prin 2,2 O în paralel cu 220 pF. 
Sarcina acestui etaj o constituie bobina L 4 
construită din CuAg 1 şi conţine 3 spire 
0 6 mm (fără carcasă), lungimea bobinei 
fiind 6 mm. 


(este identică cu L 2 ) for- 


de vedere al inteligibilităţii s-a con¬ 
statat că din spectrul vocal de la 100 Hz 
la 3 500 Hz sînt necesare numai trei 
intervale, şi anume 1=300—400 Hz; 
11=900—1 700 Hz; 111=2 500-3 000 Hz. 

Zgomotul continuu de fond poate fi 
atenuat fără a influenţa nivelul semna¬ 
lului util. 

Plecînd de la cele trei intervale de 
frecvenţă necesare menţinerii inteligi¬ 
bilităţii vocii umane, dr. R. Harris şi 
J.F. Cleveland—WB6CZX au imaginat 
un nou sistem de comunicaţii cu bandă 
vocală îngustă— Narrow Bând Voice 
Modulation (prescurtat NBVM), în care 
lărgimea benzii ocupate de emisiune 
se reduce la circa jumătate faţă de emi¬ 
siunile SSB. 

Să revenim la montajul din figură. 
Se aplică la intrare un semnal de 


600 Hz şi din potenţiometrul de 47 kQ 
se stabileşte un minim la ieşire. Cir¬ 
cuitul se cuplează între ieşirea de joa¬ 
să impedanţă a receptorului şi difuzor, 
ajutînd recepţionarea semnalelor sla¬ 
be, eventual Dx, pe fondul continuu de 
paraziţi, obţinînd rezultate surprinz㬠
tor de bune. 

în cazul recepţionării unei voci fe¬ 
minine se deschide comutatorul «K», 
favorizînd trecerea unui spectru de la 
1 100 Hz la 1 900 Hz în locul spectrului 
900—1 700 Hz. Vocile astfel recepţio¬ 
nate nu-şi mai menţin naturaleţea; de 
aceea se poate prevedea un comutator 
pentru introducerea, respectiv deco¬ 
nectarea circuitului. 


47KH. 


27011 


MUNTE ANU 


LA 

DIFUZOR 
8TL . .. 


în cursul misiunilor «APOLLO», cen¬ 
trul de control de pe Pămînt a fost pus 
de multe ori în situaţia de a realiza 
legătura cu astronauţii în condiţii gre¬ 
le. în scopul îmbunătăţirii inteligibili¬ 
tăţii semnalelor radio recepţionate, 
specialiştii de la N.A.S.A. au conceput 
montajul prezentat în figura alăturată. 
Din analiza vocii omeneşti din punctul 


BC107 


cheazâ Nivelul logic «1» kj: „intrarea 
porţii P 3 are ca efect apariţia unui nivel 
logic «O» la ieşirea acesteia şi L 2 se 
aprinde. 

în cazul unui semnal de intrare sub 
forma unui şir de impulsuri cu frecvenţa 
de repetiţie mai mare de 0,3 Hz, la fiecare 
trecere prin zero va bascula cel puţin 
unul dintre cele două circuite CDB 4121. 
Astfel, cel puţin una din intrările porţii P 2 
va avea nivel logic «O». Prin urmare, ieşi¬ 
rea trece în starea «1», iar L 3 se aprinde. 

Pentru a nu influenţa circuitul testat, 
intrarea are o impedanţă ridicată. Pentru 
starea «O» la intrare, curentul consumat 
de la circuitul testat este sub 60 ţiA, iar 
pentru «1». de maximum 25' jj-A. 

Consumul montajului (de la sursa de 
+ 5 V) este în jur de 50—90 mA. 

Durata impulsurilor furnizate de CBM 
poate fi modificată din rezistenţa de 35 k£î 
şi din condensatorul de 10 /iF. 


oscilaţiile. 

Funcţionare. In repaus, tranzistorul T, 
este aproape blocat. Emitorul se află la un 
potenţial «O» logic. Poarta P 3 furnizează 
la ieşire un nivel «1» logic. Ded dioda L 2 
nu luminează. Tranzistorul T 2 se află, 
de asemenea, într-o stare de semideschi- 
dere. Nivelul din emitorul acestuia este 
interpretat ca «1» logic (de către poarta P,). 
Nivelul logic «O» de la ieşirea porţii P 1 
ajunge la intrarea porţii P 4 . Poarta P 4 
furnizează la ieşire un nivel logic «1». 
Deci dioda Lj nu luminează. Ieşirile Q 
ale celor două circuite basculante mono- 
stabile de tip CDB 4121 sînt în sţarea 
logică «1». La ieşirea porţii P 2 rezultă Un 
nivel logic «O» (dioda L 3 nu luminează). 

La apariţia unui nivel logic «O» la 
intrare, tranzistorul T x se blochează şi T 2 
se saturează. Ca urmare, la intrarea porţii 
Pi apare un nivel logic «O». La ieşirea 
acesteia apare un nivel logic «1», care 


CDB4121 


CDB4121 














iiiiilill lai 


Acest generator are o utilitate deo¬ 
sebită în depanarea radioreceptoare¬ 
lor MF şi chiar a canalelor de sunet ale 
televizoarelor. Prin tatonarea conden¬ 
satorului adiţional de 47 pF din oscila¬ 
tor se pot genera semnale pentru nor¬ 
mele UUS, OIRT şi CC!R şi pentru 
benzile 1 şi 2 de televiziune, bineînţeles 
numai-sunetul. 

Tranzistorul T 2 este un oscilator 
Hartley, în al cărui circuit oscilant se 
află dioda varicap BB 139. Din poten- 


sarcina, în colector. Sarcina poate fi 
o antenă fir cu lungimea sub 1 m sau 
chiar intrarea radioreceptorului de¬ 
panat. 

în caz că semnalul este prea puter¬ 
nic (distorsiuni AF în receptor), se 
poate Inseria o rezistenţă de atenuare 
cu antena. Bobina oscilatorului are 


N1COLAE IMITĂ, Bucureşti 

ţiometrul de 100 k£J se reglează ten¬ 
siunea de polarizare inversă a diodei, 
respectiv capacitatea acesteia, care 
impune frecvenţa de lucru. Tot în 
cursorul potenţiometrului este injec¬ 
tată şi o oscilaţie AF provenită de la 
oscilatorul cu reţea de defazare filtru 
trece-sus, construit cu tranzistorul 
BC 107. 

Ultimul tranziştor este un amplifica¬ 
tor RF cuplat capacitiv cu oscilatorul 
modulat în bază şi tot capacitiv cu 


situarea în mijlocul benzii UUS, po- 
tenţiometrui aflîndu-se într^o poziţie 
mediană. Dacă nu este posibil, se în¬ 
cearcă «răsfirarea» celor patru spire 
ale bobinei, preferabil cele dintre emi- 
tor şi masă. Apoi,cu^potenţiometrul la 
cîte unul din capete, se ajustează 


Lrfeka fhîka llOnF Ffeo Lfelfe 

-r 1 V ŢlOnF lOhF-T^Li T 


j25kn -slnF 


4 spire, cu priză la jumătate şi se 
recomandă carcasele folosite la recep¬ 
toarele UUS din comerţ. Şocul de RF 
are 25 de spire bobinate pe un miez 
de ferită de 3 mm, de dorit fiind ca bo- 
binâjul să se facă vrac. 

La reglaj, cursoarele semireglabile- 
lor vor fi date către capetele «reci». 
Din trimerul de 5—15 pF se caută 


ikn Mlkq H 



E>F Pjfl BF 
. 2fâTlH 215 


semireglabilele pentru capetele de ban¬ 
dă UUS. Reglajele se fac cu ajutorul 
unui radioreceptor comercial. Sursa 
de alimentare trebuie stabilizată. în 
locul generatorului AF, pe cursorul 
potenţiometrului poate fi introdus şi 
un semnal provenit de la un microfon 
printr-un condensator de decuplaj. 


I 


RADIORECIPTt 


Radioreceptorul - este de tip superhe- 
terodină şi lucrează în gama undelor 
medii (525 -1 600 kHz). 

Tranzistorul T r îndeplineşte rolul de 
oscilator local şi acela de «amestec» al 
semnalului postului recepţionat, cules de 
înfăşurarea L 2 , cu semnalul produs de 
oscilatorul local. 

Transformatoarele de frecvenţă inter¬ 
mediară sînt montate în schemă pentru 
a mări sensibilitatea şi selectivitatea ra¬ 
dioreceptorului; ele sînt de tipul celor 
folosite la aparatele de radio «Mamaia», 
«Albatros» etc. 

Condensatorul variabil este de orice 
tip, cu capacitatea de ,2 x 500 pF, iar 
bara de ferită pe care se înfăşoară Lj 
şi L 2 este de la aparatele «Zefir». 

Radioreceptorul mai posedă şi o re¬ 
glare automată a amplificării (RAA) cu 
ajutorul filtrului compus din R 7 şi C 9 . 

Transformatoarele de frecvenţă inter¬ 
mediară se reglează în felul următor: 
se roteşte axul condensatorului variabil 
astfel încît să se recepţioneze un post 
care emite pe 540 kHz; se rotesc miezu¬ 
rile F.L pînă cînd se obţine un semnal 


GABRiEL POPESCU, 
Cîmpulung 

cît mai puternic; acelaşi lucm se efec¬ 
tuează şi în cazul frecvenţei de 1 600 kHz. 

Amplificatorul radioreceptorului este 
montat într-o schemă clasică, puterea lui 
fiind de maximum 1W cu 1% distor¬ 
siuni. Volumul se reglează din poten- 
ţiometrul R 8 , 

Difuzorul este de 4 fi/3 W. Montajul 
se alimentează la 9 V, din baterii sau de 
la un alimentator stabilizat. 


Ri = 33 kfi; R, = 4,7 kfi; R 3 = l kfi; R 4 =100kfi; R 5 = 4,7kfi; R 6 = 10kfi; R 7 = 
22 kfi; R 8 = P=10kfi; R 9 = 47 kfi; R 10 = 27 fi; R 11 = 3,9kfi; R 12 = 8,2kfi; R l3 = 
10fi; R 14 = 150fi: R 15 = 18kfi; R 16 = 120fi; R,- = 390fi; Ci = 5pF; C 2 = 390 pF; 
C 3 = 15 nF; C 4 = 1 nF; C s = 15nF; C 6 =10pF; C 7 = lnF; C 8 =15nF; C 9 = 5^F/ 
10V; C 10 = l nF; C n = l nF; C 12 = 25^F; C 13 = 8 /zF; C 14 = 560pF; C 15 = 22nF; 
C 16 = 470 fiF; CTi = 5 — 30 pF; CT 2 = 33pF; Th. (termistor) = 130 fi; T 1 = BF215. 
BF 214; T 2 = BF 215, BF214; T 3 = EFT 323, EFT5;3; T 4 = EFT 323, EFT 353: 
T 5 = AC 180; T 6 =AC 181; D X = EFD 103, EFD 110; D 2 = EFD 106. 


IMIH F BOBINMOR 


Lj. —50 de spire CuEm 0 0,3 mm; L 2 —5 spire CuEm 0 0,3 mm. L 2 se bobinează peste Lj, 
pe un baston de ferită. 

L 3 —130 de spire CuEm 0 0,1 mm. 

L 4 —3 + 5 spire CuEm 0 0,1 mm. 

L 3 se bobinează peste L 4 , ambele pe o carcasă folosită la aparatele de radio «Select»; 





JgfiqRB 


VEI fIGATSP 


Montajul alăturat reprezintă un tester 
cu indicaţie acustică, frecvenţa semnalului 
generat fiind dependentă de valoarea 
tensiunii aplicate la intrare. 

Analizînd schema, se observă că tran¬ 
zistorul T 2 este în montaj de oscilator, 
cu reacţie pozitivă între colector şi bază 
prin transformatorul de ieşire Tr 3 . Tran¬ 
zistorul Tj este într-o schemă de rezis¬ 
tenţă variabilă. Starea lui T t influen¬ 
ţează parametrii lui T 2 şi implicit frec¬ 
venţa generată. Tranzist oarele folosite 
sînt cu germaniu (EFT 323 sau AC 180). 
Transformatorul de ieşire este de la un 
radioreceptor cu tranzistoare («Alba- 


acorda oscilatorul, cu o valoare adecvată 
pentru C + , astfel încît frecvenţa generată 
să fie plăcută, dar distinctă (aproximativ 
între 800 Hz şi 1 700 Hz). 


JM. GALAMBOS, 
Reghin 

tros», «Mamaia» etc.). Alimentarea poate 
fi asigurată de la baterii, consumul la 9 V 
fiind de aproximativ 7—9 mA. 

Bornele de intrare A —B—C se folo¬ 
sesc astfel: bornele A—B pentm verifi¬ 
carea continuităţii unui circuit şi la tes¬ 
tarea rezistenţelor a căror valoare nu J 
este mai mare de 10 kfi. între bornele 
B—C se pot introduce tensiuni continue 
sau alternative. La «măsurarea» tensiu¬ 
nilor mai mari se va folosi un divizor 
adecvat. Potenţiometrul Pj reglează sen¬ 
sibilitatea montajului, iar condensatorul 
C + (3nF) influenţează frecvenţa generală. 
Cu bornele - A —B în scurtcircuit se va 



SEMAFOR 

Ing. COSTACHE FLOREA, 
Bucureşti 


'IF Amuzament"electronic realizat cu 

1 componente moderne, montajul ală- 
j turat poate constitui, totodată, un pre¬ 
ţios material didactic pentru grădiniţe 
şi şcoli. 

<S Schema semaforului se compune din 
K1 J trei blocuri distincte: A— grupul de 
Y alimentare, B— circuitul astabil care 
furnizează semnalul de tact şi C — 
blocul de comandă. 

Astabilul generează tactul pentru 

T primul bistabii J-K; ieşirea Q ; a aces¬ 
tuia din urmă se schimbă la fiecare 
impuls de tact, generînd astfel sem- 

_i naiul de tact pentru al doilea bistabii. 

în funcţie de stările celor două bista- 
wm bile se vor aprinde cele trei becuri ale 


TEHNIUM 7/81 



















SONDA PMRU 

mommmo 

mm 

ing. A. NtCOLAE 


tranzistoarele T s — T 7 . Al doilea cir¬ 
cuit basculant bistabil foloseşte tran- 
zistoareîe Tg—Tn- Semnalul de ie¬ 
şire se culege printr-un repetor (T 12 ). 

Circuitul de bază din primul bi¬ 
stabil este alcătuit din tranzistoarele 
T 2 -T 3 , diodele Zener D x —D 2 şi 
rezistenţele aferente. Cuplajul dintre 
cele două tranzistoare se realizează 
prin diode Zener, pentru a evita 
intrarea acestora în saturaţie. Cînd 
tranzistorul T ? este blocat, T 3 con¬ 
duce. Dacă bazele tranzistoarelor Tj 
şi T 4 sînt la potenţialul mesei, emi- 
toarele sînt la tensiuni egale cu 
— V B£ , respectiv + V B£ . Un impuls 
pozitiv aplicat în bazele tranzistoa¬ 
relor este blocat de T 4 şi transmis 
de TV Impulsul ajunge în baza 
tranzistorului T 2 , făcîndu-l să con¬ 
ducă. Astfel se schimbă starea bi- 
stabilului. Impulsul de intrare este 
transmis în baza lui T 2 prin dioda D 2 . 
Deci potenţialul intrării ajunge la 
ieşire cu o mică întîrziere. Separarea 
între cele două etaje di vizoare se 
realizează printr-un amplificator di¬ 


ferenţial. Al doilea bistabil «funcţio¬ 
nează identic cu primul. | 

Dacă semnalul de ieşire este insu¬ 
ficient pentru a activa frecvenţmetrul. 
se intercalează un etaj amplificator 
similar celui realizat'cu trahzistoa- 
rele T 5 —T 7 . 

Pe afişajul frecventeletrului se va 
putea citi o frecvenţă de patru ori mai 
mică decît cea de la intrarea adapto¬ 
rului. Deci, pentru a afla valoarea rea¬ 
lă a frecvenţei, cifra indicată se în¬ 
mulţeşte cu 4. Acest lucru este destul 
de incomod, dar nu dificil. 

Totuşi, pentru a avea o citire di¬ 
rectă, se poate modifica baza de timp 
a frecvenţmetrul ui. Astfel, între osci¬ 
latorul cu cuarţ care furnizează baza 
de timp a frecvenţmetrului şi primul 
divizor se introduce o celulă divi- 
zoare prin 4, care se poate realiza 
cu o capsulă integrată de tip CDB 474 
sau CDB 473. Ca urmare, timpul cît 
poarta frecvenţmetrului stă deschisă 
se măreşte de patru ori. Pe afişaj vor 
apărea cifrele corespunzătoare frec¬ 
venţei măsurate. 


Cuplată cu un frecvenţmetru nu¬ 
meric care măsoară numai pînă la 
40 MHz, sonda descrisă alăturat per¬ 
mite extinderea domeniului pînă la 
150 MHz. 

Adaptorul este de fapt un numă- 
rător-divizor prin 4. Pentru o func¬ 
ţionare corectă sînt necesare tran¬ 
zistoare cu frecventa limită f T în jur 
de 1 000 MHz (ZT 245, BFT 95, 
BFY 90 sau BF 183, sortaţe). 

Schema este formată' din două 
bistabile divizoare prin doi, plus 
două amplificatoare separatoare. 

Primul bistabil conţine tranzis¬ 
toarele Tj— T 4 . Urmează un etaj 
amplificator-separator realizat cu 



MiuniTHirn 

M. ALECU 

Constructorii amatori sînt deseori puşi, lizării în schemă a tranzistorului cu efect 
în situaţia de a măsura tensiunea conţi- de cîmp (FET) de tip BF 245 sau echi- 
nuă între diferite puncte ale montajelor valent. Curentul absorbit de poarta (grila) 
cu tranzistoare şi cîteodată au surpriza sa este extrem de mic — practic negli- 
de a constata că «simplă» măsurare afec- jabil —, astfel încît se poate plasa la 


rezistenţelor din divizor sînt precise (cu dată echidistant de la 0 la 25, cu subdi- 

toleranţa de cel mult 1%), capul de viziuni. La nevoie se poate folosi şi 

scală se păstrează pe toate cele trei unul cu scala gradată liniar de la 0 la 30, 

domenii, cu factorul de multiplicare co- fie efectuînd etalonarea cu cap de scală 

respunzător. la diviziunea 25, fie recalculînd divizorul 

Instrumentul indicator (microamper- pentru domeniile 0-0,3 V, 0-3 Y, 0- 
metru de cca 50 fiA) va avea scala gra- 30 V. 



tează drastic funcţionarea acestora. Ex¬ 
plicaţia este următoarea: rezistenţa in¬ 
ternă relativ scăzută a instrumentului 
(kiloohmi. sau zed de kiloohmi) şun- 
tează circuitul măsurat sau, altfel spus, 
ea absoarbe un curent apreciabil, modi- 
ficînd diferenţa de potenţial existentă 
iniţial între punctele respective. Acesta 
este motivul pentru care, mai devreme 
sau mai tîrziu, amatorii îşi îndreaptă 
privirile înspre voltmetrele electronice, 
care au rezistenţe interne de ordinul 
sutelor de kiloohmi, al megaohmilor sau 
chiar al zecilor de megaohmi — cum este 
cazul schemei alăturate (cca 30 MQ pe 
toate gamele). 

Performanţa aceasta deosebită a mili- 
voltmetrului prezentat se datorează uti- 


intrare un divizor de tensiune cu valori 
foarte mari de rezistenţă (în total 30 MQ). 

în funcţie de poziţia comutatorului K, 
aparatul măsoară tensiunile continue apli¬ 
cate la intrare în domeniile 0—0,25 V, 
0—2,5 V, respectiv 0 — 25 V. 

Alimentarea se poate face de la baterii 
sau de la orice sursă de 9 V bine filtrată, 
montajul fiind prevăzut cu o celulă 
proprie de stabilizare. Tranzistoarele 
BC 107 (BC 108, BC 109) vor fi sortate, 
căutîndu-se exemplare cu factorii beta 
cît mai apropiaţi. 

Din potenţiometrul de 2,2 kQ se face 
reglajul de zero (cu bornele de. intrare 
libere), iar din potenţiometrul de 5 kQ se 
reglează capul de scală (cu o tensiune 
etalon aplicată la intrare). Dacă valorile 



BC1Q7 EC10/U-. 
REGlAiCAP,, (jf4- 


.♦■Y- t - ş-ţi 

1 .7 9V 
470-a I TFL5VEZ 
T "Hs.gv) 

J+ 5 . 5 V 

> riQ/2W . 
rr~MR&GLA3 
Ţ ZERO 
* i*4\j 

0,1 rh 

ssup p&ka. 


NDICATOR 

NIVEL 


Sîntem obişnuiţi să măsurăm ten¬ 
siunile cu instrumente indicatoare sau 
mai recent cu afişarea directă a valorii 
prin cifre. 

Totuşi există cazuri cînd putem con¬ 
strui aparate ce ne pot da informaţii 
despre valoarea tensiunii unei surse. 

Schema alăturată, construită cu un 
circuit integrat 741, două tranzis¬ 


toare şi două diode electrolumines- 
cente (LED), reprezintă un voltmetru 
apt a verifica tensiuni cuprinse între 
9 şi 15 V, adică cele mai frecvente 
valori de alimentare a aparaturii tran¬ 
zistorizate. 

După realizare, montajul se etalo- 
nează în felul următor: se aplică ten¬ 
siuni cunoscute şi se reglează poten- 
. ţiometrul pînă ce diodele nu luminează 
şi se trec aceste valori pe scala din 
jurul potenţiometrului. Ulterior, cînd 
se fac măsurători, iluminarea uneia 
sau alteia din diode arată că tensiunea 
este mai mare sau mai mică decît 
valoarea trecută pe scala potenţio¬ 
metrului. — 


BC178 
IKn- /C 



TEHNIUM 7/81 










CDB4121 

CÎ-2 


mum 

°r 




^pilot 


2,2ka. 2,2ka 


Irig. i. MIHĂESCU 
Ing. M. ANDRIAIM 


Pentru reglarea decodoarelor sau a 
radioreceptoarelor stereo este necesară 
o sursă de semnal multiplex. în compu¬ 
nerea unui asemenea semnal intră: sem¬ 
nalul pilot, semnalul dreapta (D), sem¬ 
nalul stingă (S) şi semnalele S + D şi 


PILOT 


Aparatul descris în continuare furni¬ 
zează toate aceste componente. El con¬ 
ţine următoarele blocuri: generatorul 
de joasă frecvenţă, generatorul pilot, 
etajele furnizoare de semnale S, D şi — D, 
etajul sumator şi sursa de alimentare. 

Generatorul de joasă frecvenţă este 
realizat cu un tranzistor de tip BC 107 
(Ti). El este un oscilator sinusoidal cu 
defazaj R C. Reţeaua de defazaj este 
formată din patru celule RC. Frecvenţa 
de oscilaţie este în jur de 2 kHz. Pentru 
a obţine altă frecvenţă, se modifică va¬ 
loarea condensatoarelor de 10 nF şi a 
rezistenţelor de 10 kfl Din potenţio- 
metrul P x se dozează semnalul transmis 
celorlalte etaje. 

Generatorul pilot. Se pleacă de la o 
frecvenţă de 3,8 MHz. Oscilatorul este 
realizat cu un tranzistor de tip BC 107. 
Semnalul se aplică unui divizor decadic, 
prin intermediul unui circuit RC. De la 
ieşirea Qd (380 kHz), semnalul ajunge la 
intrarea B a capsulei CI-3. în urma unei 
divizări prin 5 se obţine o frecvenţă de 
76 kHz ce se transmite unui divizor prin 
2 (CI-4): Ieşirile Q şi Q sînt legate în 
bazele tranzistoarelor T 3 şi T 4 . Semnalul 
ce vine în baza tranzistorului X 3 se 
aplică şi la intrarea unui circuit basculant 
mdnostabil (CBM) de tipul CDB 4121. 
Din potenţiometrul P 2 se compensează 
defazajul dintre semnalul de 38 kHz şi 
pilot (19 kHz). De la ieşirea Q a CBM 
se ajunge la intrarea A a circuitului bas¬ 
culant bistabil din capsula CI : 3. Ieşirea Q 4 
se leagă la intrarea unui circuit selectiv 
format din tranzistorul T 5 şi bobina L. 
Semnalul pilot obţinut are o formă 
sinusoidală. Bobina conţine un număr 
de. 120 de spire bobinate pe un miez 
oală cu inductanţă specifică A L = 400 nH/ 


la 10 ms. Dacă forma de undă prezintă 
o limitare se micşorează valoarea con¬ 
densatorului, Ci- In absenţa oscilaţiei, 
se controlează calitatea condensatoare¬ 
lor C 2 — C 5 sau se schimbă tranzistorul T x 
cu unul cu factor de amplificare mai bun 
(eventual se ia alt tip de tranzistor). 

3) Se alimentează generatorul pilot. 
Baza de timp a osciloscopului se fixează 
la 0,2 ţis. Se vizualizează semnalul în 
punctul E. Amplitudinea trebuie să fie 
mai mare de 1,2 Vvv. în caz contrar se 
micşorează valoarea condensatorului C 7 . 
Tot în punctul E se conectează şi frec- 
venţmetrul. Din Q- se reglează frecvenţa 
pe 3,8 MHz. 

Osciloscopul şi frecvenţmetrul se trec 
în punctul F. (Circuitele sînt alimentate 
cu +5,1 V.) Baza de timp a oscilo¬ 
scopului se reglează la 1 jus. Pe osciloscop 
se vizualizează un semnal dreptunghiu¬ 
lar, iar frecvenţmetrul trebuie să arate 
380 kHz Aceeaşi operaţie se repetă şi în 
punctele G şi H. Baza de timp a oscilo¬ 
scopului va fi de 10 ps. în toate cazurile 
amplitudinea semnalului este de aproxi¬ 
mativ 3,5 V vîrf la' vîrf. La picioruşul 6 
al capsulei CI-2 se vizualizează un tren 
de impulsuri cu frecvenţa de repetiţie 
de 38 kHz Lăţimea acestora se poate 
modifica din potenţiometrul P 2 . Impul¬ 
surile ajung la intrarea A a circuitului 
integrat CI-3. Ieşirea furnizează 

un semnal dreptunghiular cu frecvenţa 
de 19 kHz ce se aplică în baza tranzis¬ 
torului T 5 . Circuitul acordat din colec¬ 
torul acestuia elimină armonicele. La 
ieşirea «pilot» se poate vizualiza un 
semnal sinusoidal. Bobinajul introduce 
un decalaj de fază. Standardul (pentru 
semnalul stereo) specifică trecerea simul¬ 
tană prin zero, în direcţia pozitivă, a celor 
două semnale (38 kHz: şi 19 kHz). Re¬ 
glajul se efectuează din potenţiometrul P 2 . 


naiul poate proveni de la oscilatorul 
local sau de la o sursă exterioară. 

Sumatorul. Semnalele S, D şi —D se 
conectează la intrarea a două pream- 
plificatoare prin intermediul celor două 
secţiuni ale comutatorului K 3 . La ieşi¬ 
rile acestora sînt conectate cîte un comu¬ 
tator electronic cu diode comandate de 
semnale venite de la generatorul pilot 
Semnalul sumă rezultat în baza tranzis¬ 
torului T 12 este amplificat în etajul 
format de tranzistoarele T 12 , T 13 şi T 14 . 
La ieşire se introduce şi semnalul pilot 
de 19 kHz Tipul de semnal se alege prin 
intermediul comutatorului K 3 . 

Alimentatorul furnizează o tensiune de 
cca +15 V şi una de +4,7 V. După redre¬ 
sare, tensiunea este filtrată prin interme¬ 
diul unui etaj multiplicator de capacitate 
realizat cu un tranzistor de tip BD 235 
(sau 2N3055). La ieşirea acestuia se 
conectează un stabilizator cu diodă Zener 
de 5,1 V. 

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE. 

REGLAJE 

Aparatele necesare în acest scop sînt: 
un osciloscop, un AVO-metru şi un 
frecvenţmetru numeric. 

1) Cu ajutorul AVO-metrului se m㬠
soară tensiunea în punctul A. Valoarea 
indicată trebuie să se situeze în inter¬ 
valul 17 —19 V. Nu se conectează alimen¬ 
tarea la etajele generatorului în punctul 
B se măsoară o tensiune cu cel puţin 2 V 
mai mică decît în A, dar nu mai mică 
de +14 V. în caz contrar, se modifică 
valorile rezistenţelor R 3 şi R 4 . Tensiunea 
din punctul C trebuie să fie egală cu 
+ 5,1 V. 

2) Se alimentează oscilatorul de joasă 
frecvenţă. în punctul D trebuie să se 
vizualizeze un semnal sinusoidal cu am¬ 
plitudinea reglabilă din potenţiometrul P t 
Baza de timp a osciloscopului se fixează 


Se foloseşte un osciloscop cu două spo¬ 
turi Intrarea Yj se conectează în punc¬ 
tul H, iar Y 2 la ieşirea «pilot». Oscilo¬ 
scopul se sincronizează pe semnalul de 
la intrarea Y t . Se reglează P 2 pînă cînd 
se realizează condiţia de mai sus. 

în punctele J şi K se vizualizează două 
semnale opuse ca fază, dar cu aceeaşi 
frecvenţă (38 kHz) şi aceeaşi amplitudine 
(cca 15 Vvv). 

4) Pentru realizarea unui reglaj final 
se alimentează şi etajul sumator. Oscilo¬ 
scopul se cuplează la borna de ieşire. 
Potenţiometrul P 4 se reglează pe poziţia 
corespunzătoare semnalului maxim la 
ieşire. Comutatorul K 3 se trece pe poziţia 
«pilot», iar K 4 pe poziţia L Din poten¬ 
ţiometrul P 6 se obţine un minim al 
semnalului de 38 kHz. Se reglează P 3 
pînă în momentul apariţiei pilotului la 
ieşire. Se roteşte miezul bobind în vede¬ 
rea obţinerii unui maxim, după care se 
trece comutatorul K 4 pe poziţia I. 

5) Comutatorul se trece pe poziţia I, 
iar K 2 în poziţia IL .Comutatorul K 3 
se plasează în poziţia S -D. Se reglează Pi 
în vederea obţinerii (la ieşire) a unui 
semnal sinusoidal cu amplitudinea maxi¬ 
mă, dar fără distorsiuni. Se notează 
valoarea amplitudinii vîrf la vîrf. Se 
trece comutatorul K t în poziţia II şi K 2 
în poziţia I (K 3 rămîne pe poziţia S-D). 
Se reglează P 5 pînă cînd se obţine o 
amplitudine egală cu cea notată anterior. 
După această operaţie se trece K 2 pe 
poziţia II şi se. reglează succesiv Pi şi 
P 3 pînă cînd pilotul are o amplitudine 
cu 10% mai mare decît cea a semnalului 
de joasă frecvenţă. Cu aceasta reglajul 
este terminat. 

Pe panou se scoate axul potenţiome- 
trului P 4 , din care se dozează semnalul 
multiplex necesar testării şi reglării de¬ 
codoarelor şi aparatelor stereo. 


Etajul amplificator al semnalului S are 
în componenţa sa două tranzistoare 
(T 6 şi T 7 ). Semnalul este preluat de la 
oscilatorul sinusoidal de 2 kHz sau de la 
o sursă exterioară, după cum comuta¬ 
torul Kj se fixează pe poziţia I sau II. 

Etajul amplificator al semnalelor D 
şi —D conţine trd tranzistoare. Din emi- 
torul tranzistorului T 9 se culege un 
semnal în antifază cu cel din colectorul 
tranzistorului T 10 . Ca şi mai sus, sem- 


. TEHNIUM 7/81 
















Executată împreună cu două dubii 
canoniere, în urma unei comenzi a 
Munteniei în Austria, şaica prezentată 
a sosit în ţară în a doua jumătate a 
anului 1845, fiind luată în primire de 
locotenentul Petrescu (viitorul coman¬ 
dant al fiotei române de după Unire), 
la punctul Vîrciorova. 

Spre deosebire de majoritatea nave-~~ 
lor muntene sau moldovene, aceasta 
constituie un caz fericit, planurile ori¬ 
ginale de construcţie, documentaţia 
aferentă achiziţionării şi dotării, pre¬ 
cum şi corespondenţa păstrîndu-se 
pînă în zilele noastre la Arhivele sta¬ 
tului din laşi, unde au fost transmise 
pentru construcţia în Moldova a unor 
nave similare. 

Şaica era armată cu 4 falconete de 
bronz de 120 mm, executate în Italia 
la firma «Carlo Picolomini» — ce aveau 
inscripţionate numele firmei, stema 
Tării Româneşti şi anul fabricaţiei — 
1845. 

Propulsia era asigurată de 9 perechi 
de rame şi velele celor două catarge, 

Dimensiunile principale: lungimea 
— 17,2 m; lăţimea — 3,6 m; pescajul — 
0,4 m; echipaj — 27 de marinari. 

Recomandăm construcţia acestei 
machete numai avansaţilor, deoarece 
prezintă un grad de dificultate 
ridicat. Corpul se execută pe schelet 
din lemn acoperit cu furnir de nuc. 
Bineînţeles trebuie executate toate 
nervurile, întăriturile şi coastele ce se 
văd în desen. Vederea de deasupra 
cuprinde babordul fără montarea gr㬠
tarelor şi a scîndurilor punţii. 

Pavilionul era tricolor pe orizontală, 
cu vulturul Basarabilor şi stele albe ce 
reprezintă judeţele ţării. Corpul este 
negru — opera vie, lemn natur — 
opera moartă. Pereţii interiori ai cocăi 
erau smoliţi. 

Velele se execută din şifon, conform 
desenelor. 

>graf GEORGET A BGRAî^DĂ 


















miniu de 2 mm cu suprafaţa de 40 — 5f) cm 2 . 
Transformatorul de alimentare Tar. are 
suprafaţa miezului de 15 cm 2 . înfăşurarea 
primară are 735 de spire CuEm 0 0,6 mm, 
cea secundară 82 de spire CuEm o 1,8 mm. 

Pentru reglarea redresorului se conec¬ 
tează la borne o rezistenţă de 2 —13 Q 
în serie cu un ampermetru magheto- 


alese încît căderea de tensiune la bornele 
becului să fie mult mai mare decît cea 
de pe rezistenţa R 1} iar curentul l prin 
ele să fie mult mai mare decît curentul 

de bază I B . 

Prin circuitul de colector va trece 
curentul I c = J3„Ib Factorul de amplifi¬ 
care p o nu depinde practic de tensiunea 
colector-emitor, astfel că curentul I c va 
fi şi el constant. R 2 este o rezistenţă de 
stabilizare termică. 

3. Realizare practică. S-au folosit două 
tranzistoare moderne cu siliciu de tip 
2N3055, legate în paralel (fig 2) şi montate 
pe cutia aparatului, care trebuie să fie 
din tablă de aluminiu, avînd şi rolul de 
radiator. Dimensiunile cutiei sînt: 280 x 
140 x 110 mm tablă'aluminiu 2 mm gro¬ 
sime, avînd capacul perforat. Prin ur¬ 
mare, borna minus este comună cu masa. 
Rezistenţa R x se realizează din sîrmă de 
crom-nichel de la reşourile de 220 V/ 
600 W, bobinată pe un suport din sticlo- 
textolit avînd două coliere Q şi C 2 care 
se pot deplasa pe aceasta. Rezistenţa R 2 


de curent, preţul fiind mult scăzut prin 
eliminarea ampermetrului şi reostatului 
de reglare, piese voluminoase şi scumpe 
care echipează redresoarele clasice. 

2. Principiul de funcţionare. Bateria de 
încărcat este conectată în circuitul de 
colector al unui tranzistor în montaj EC 
(fig 1), Curentul de bază este stabilit la o 
valoare constantă, baza aflîndu-se pola¬ 
rizată cu o tensiune constantă V fl de la 
bornele rezistenţei Rj. Căderea de ten¬ 
siune pe această rezistenţă este constantă, 
fiind asigurată de curentul I care trece 
prin becul B în serie cu rezistenţa. 
Acest curent se menţine practic constant, 
indiferent de valoarea tensiunii de ali¬ 
mentare (din reţea), între anumite limite, 
deoarece becul este cu rezistenţă neli¬ 
niară Becul B şi rezistenţa Ri sînt astfel 


1. Prezentare. Redresorul se poate uti¬ 
liza pentru încărcarea bateriiloir auto de 
12 V, 70 Ah şi 40 Ah. El asigură prin 
baterie un curent constant pe toată 
durata încărcării, egal cu a zecea parte din 
capacitatea bateriei conform prescrip¬ 
ţiilor. Curentul de 7 A, respectiv 4 A, este 
menţinut constant, indiferent de sarcina 
conectată la' bornele redresorului. Prin 
urmare se pot încărca şi baterii de 6V 
şi chiar la scurtcircuit curentul debitat 
se menţine constant De asemenea, va¬ 
loarea acestui curent nu depinde sensibil 
de valoarea tensiunii din reţea . La-o 
variaţie a acesteia între 180 şi 240 V, 
curentul de încărcare se modifică doar 
cu cîteva procente. Aceste performanţe 
au fost realizate pe cale electronică re¬ 
dresorul fiind în fond un stabilizator 


se obţine prin bobinarea pe un creion 
a 14 cm sîrmă de crom-nichel cu dia¬ 
metrul de 1,2 mm Diodele D 1 j2 , 3,4 pot fi 
de orice tip de minimum 7A/50V, fiind 
montate pe radiatoare din tablă de alu- 


electric. Se deplasează pe rind, colie¬ 
rele Ci şi C 2 pe rezistenţa Ri pînă cînd 
ampermetrul indică 7 A, respectiv 4 A, 
conform poziţiei comutatorului K v 
Apoi redresorul poate fi utilizat. 


«0», cele două circuite nu primesc 
tensiune de alimentare şi deci contac¬ 
tele releului rămîn deschise (becurile 
nu se aprind). Cînd comutatorul este 
pus pe poziţia stînga sau dreapta, cir¬ 
cuitul respectiv primeşte tensiune şi 
începe să oscileze, închizînd şi des- 
chizînd contactul releului cu o frec¬ 
venţă care poate fi modificată cu_ aju¬ 
torul cpndensatorului C< (CV). în a- 
cest ritm se stinge şi se aprinde becul 
din circuitul respectiv, punînd astfel 


în evidenţă schimbarea direcţiei de 
mers. 

Pentru cei ca're vor să simplifice 
schema, se elimină circuitul dintre 
punctele AB, înlocuindu-se cu o ba¬ 
terie de lanternă plată de_4,5 V, cu mi¬ 
nusul în A şi plusul în B. Întrucît-mon- 
tajul nu consumă mai mult de 30, mA, 
o baterie poate asigura funcţionarea, 
montajului mai mult de o lună. 

Acest montaj l-am executat practic 
şi funcţionează şi acum cu rezultate 
excelente, fără a necesita reajustări 
sau reglaje. 


Schema de faţă a fost concepută 
special pentru «Mobra» S 50, avînd în 
vedere faptul că motoreta are patru 
circuite de alimentare cu tensiune al¬ 
ternativă, iar montajul poate fi inclus 
pe două dintre aceste circuite, fără ca 
instalaţia existentă să sufere vreo 
modificare. Astfel: becurile L, şi L 2 
(6V—5 W) se alimentează de la firul 
roz care iese din magnetou (în schemă 
punctul F), iar circuitul trece prin con¬ 
tactul «normal deschis» al releului. 
Un alt circuit, şi anume cel al luminii 
de poziţie (B ), alimentează cu ten¬ 
siune continua (redresată de dioda D 
şi filtrată de condensatorul C), prin 
comutatorul K, unul din cele două 
montaje, după cum comutatorul este 
acţionat stînga sau dreapta. 

Montajul electronic propriu-zis este 
format din două circuite basculante 
astabile construite identic, echipate 
fiecare cu cîte două tranzistoare care 
pot fi AC 180 K sau chiar EFT 321, 
322... Releele folosite funcţionează la 
o tensiune de 4,5—6 V şi au fiecare 
cîte un contact normal deschis. Mon¬ 
tajul funcţionează astfel: în momentul 
cînd comutatorul K este în poziţia 











«OHM 


TfRIOR 




Una din funcţiile principale ale de- 
signului contemporan este obţinerea 
unor structuri cu rezistenţe sporite 
folosind un minimum de materiale şi 
o reStrîngere apreciabilă a operaţiilor 
ce necesită manoperă de calitate su¬ 
perioară. 

în virtutea acestui principiu, se im¬ 
pune o reproiectare severă a anumi¬ 
tor piese de mobilier paralel cu reeva¬ 
luarea conceptului de formă. 


□esignar E. VARGHEŞ 


Prea des se reproiectează piese 
doar de dragul «noului cu orice preţ» 
(uneori cu diminuarea funcţionalit㬠
ţii), alteori economia drastică de ma¬ 
teriale dă pieselor reproiectate un as¬ 
pect sărăcăcios. 

Sarcina designerului nu este ale¬ 
gerea unui compromis facil, ci apli¬ 
carea fermă a trinomului conceptual: 
FUNCŢIE-FORMĂ-ECONOMIE. 

Am ales pentru a ilustra aplicarea 
acestui principiu un exemplu de re¬ 
proiectare a unui fotoliu, care în noua 
formă poate fi folosit atît ca fotoliu 
de interior, cît şi ca scaun de terasă 
(şezlong). 

Privind desenul 1, observăm că în¬ 
treg scheletul de rezistenţă al fotoliu¬ 
lui este compus din 6 scînduri de 
brad, 3 bare lungi din lemn de esenţă 
tare şi un număr de bare mai mici. 

Fundul şi spătarul sînt îmbinate con¬ 


form schiţei, capetele barelor mici, în¬ 
cleiate cu aracet gros de tîmplărie, se 
introduc în găurile practicate de-a 
lungul canturilor interioare ale scîn- 
durilor ce compun cele două piese, 
grosimea acestor scînduri fiind cel 
puţin 25 mm. Diametrele barelor, ca 
şi ale găurilor practicate sînt aceleaşi 
(aproximativ 18 mm). 

Se va acorda o atenţie sporită la 
efectuarea găuririi materialului, ea efec 
tuîndu-se în două etape cu două bur¬ 
ghie: primul cu i> = 6 mm şi după 
aceasta cel cu diametrul final (18 mm). 

Lăţimea scîndurilor, ca şi lungimea 
barelor mici nu sînt critice. Se preferă 
maşina de găurit verticală «Faur» pre¬ 
văzută cu un opritor, pentru ca adîn- 
cimile găurilor să fie aceleaşi. Fundul 
şi spătarul, odată montate, se vor usca 
timp de 24 de ore pe o suprafaţă plană 
(podea). 

Cele trei bare din lemn de corn, car¬ 
pen sau mesteacăn se vor comanda 
unui atelier de strungărie în lemn. Ba¬ 
rele mici pot fi confecţionate uşor în 
casă dacă dispunem de o trusă «Faur», 
eu care se pot strunji piese de lemn 
cu lungimea maximă de 35 cm, şi de 
materialul necesar uşor de recuperat 
din deşeurile oricărpi atelier de tîm¬ 
plărie, dealtfel, ca şi restul materiale¬ 
lor. Celălalt reper al fotoliului nostru 
se va confecţiona tot din scîndură de 
brad cu grosimea de minimum 25 mm, 
se practică cu coarba găuri cu fa — 
= 40 mm în care se vor introduce ca¬ 
petele barelor după încleiere. Execu¬ 
ţia îngrijită a acestor găuri e garantată 
doar de perfecta ascuţire a scuiei 
tăietoare. 

O operaţie pe care o recomand să 
fie făcută în atelierul de tîmplărie este 
geiuirea mecanică a scîndurilor, costul 
acestei lucrări fiind neglijabil. 

Prinderea pieselor se face cu holz- 
şuruburi mari (L = 50 mm) cu cape¬ 
tele îngropate în material. Finisajul se 
face şlefuind cu glaspapir canturile 
exterioare ale fundului şi spătarului 
pînă la formă semirotundă. De ase¬ 
menea se rotunjesc întîi cu un raşpil, 
apoi cu glaspapir colţurile exterioare 
ale hiaturilor. 

După şlefuirea cu două granulaţii a 
suprafeţelor se aplică Palux pe tot 
ansamblul (cîteva straturi). Vom avea 
în vedere ca între primul şi al doilea 
strat de PALUX să se intercaleze o 


uscare de 24 de ore şi o şlefuire su¬ 
perficială a stratului de lac. Lăcuirea 
mai poate fi făcută după o băiţuire în 
roşu sau verde sau, pur şi simplu, se 
poate vopsi în alb sau roşu închis. 

Dacă fotoliul se ţine pe terasă sau 
balcqn, vopsirea sau lăcuirea trebuie 
făcută în mai multe straturi (6-7). Aşe¬ 
zarea pe fund şi spătar a două perne 
ca cele descrise în «Tehnium» nr. 1/ 
1980 şi 7/1980 încheie lucrarea. 

Cei care doresc ca îmbinările cu 
şurub să nu fie vizibile, pot aplica 
peste capul şurubului o mică rondelă 
de placaj de tei ce se va încieia cu clei 
de oase şi apoi se va nivela cu glas- 
pajjir. 

în figura 2 putem urmări o altă va¬ 
riantă de montare a Celor două hia¬ 
turi într-o altă rezolvare a problemei 
de rezistenţă, fostul fund şi spătar 
devenind acum suporturi pentru o 
pînză, care ie vor prelua funcţia. 

Piesa seamănă cu un şezlong peste 
a cărui pînză se vor pune cîteva perne 
divers colorate, umplute cu puf şi fa- 
ţetate cu catifea sau alt material, ale- 
gînd cu grijă culorile şi structura pen¬ 
tru a ne păstra în stilul general de mo¬ 
bilare. Pînză folosită pentru fundul 
fotoliului va fi prelata uşor de procurat 
din comerţ ia un preţ foarte avantajos, 
raportat la rezistenţa deosebită a ma¬ 
terialului. 

Modul de prindere a fundului de 
pînză pe scheletul fotoliului se vede 
clar pe schiţă. îmbinările între blaturi 
şi talpă se fac după practicarea unor 
decupaje (atenţie la precizie!), care se 
ung cu aracet gros de tîmplărie pe 
suprafeţele de contact Cele două pie¬ 
se semicilindrice necesare îndulcirii 
colţurilor, ca şi prinderii pînzei pe 
blaturi se confecţionează tăind în două, 
de-a lungul axei, un cilindru de lemn 
strunjit sau pentru a nu mări costul 
lucrării se pot executa dintr-un cuşac 
gros de brad, respectîndu-se pe cît e 
posibil raza = 10 cm. Pe suprafaţa 
plată a semicilindrului se va prinde 
pînză prin încleiere cu prenadez şi 
se va consolida cu ţinte de tapiţerie 
cu floare mare, după care se face 
montarea lor pe blaturi prin prindere 
cu holzşuruburi. Pentru finisare sînt 
valabile aceleaşi reguli ca şi ia prima 
variantă, cu excepţia rotunjirii colţuri¬ 
lor hiaturilor. 



TEHNIUM 7/81 












ISecţiunea Cem) 


ATELIER 


^BE PUTERE 


I Secţiunea <cm ! ) 


Ca urmare a publicării în revista 
«Tehnium» a construcţiilor de diferite 
tipuri pentru centrale hidroelectrice 
mici, un număr mare de cititori au so¬ 
licitat schema unui convertizor care 
să permită ridicarea tensiunii de la 
12 V (24 V) curent continuu la 220 V 
curent alternativ. 

De la început trebuie scoase din 
discuţie convertizoarele clasice rota¬ 
tive, ce nu pot fi. realizate de con¬ 
structorii amatori. în cazul în care po¬ 
sedăm un asemenea convertizor de 
tip vechi, instalarea lui se va face nu¬ 
mai cînd este indicată schema origi¬ 
nală, improvizaţiile putînd provoca ac¬ 
cidente. 

în cele ce urmează vă prezentăm un 
tip de convertizor electronic tranzis¬ 
torizat, care generează un curent în 
impulsuri dreptunghiulare, cu o frec¬ 
venţă de repetiţie de 50 Hz (schemele 
cu tensiune sinusoidală au o construc¬ 
ţie mai complexă, la fel şi cele cu tiris- 
toare). 

Schema are două etaje distincte: 
oscilatorul simetric şi amplificatorul 
în contratimp, în montaj cu bază co¬ 
mună. Asupra principiilor de funcţio¬ 
nare nu insistăm deoarece ele au fost 
prezentate în numerele anterioare ale 
revistei (10/1977). Condensatoarele C 
şi C 2 se vor alege la o, tensiune de 
minimum 25 V; valoarea lor se va de¬ 
termina experimental pentru obţinerea 
frecvenţei de 50 Hz (circa 50 mF şi, 
respectiv, 0,25 jjl?). Pentru restul da¬ 
telor constructive a fost întocmit ta¬ 
belul alăturat. 

Pentru puterea de 1 000 W, schema 
amplificatorului se dublează, bobina- 
jeie fiind executate cu conductoare în 
paralel. Dealtfel, pentru o bună sime- 
trizare, se recomandă ca toate bobi- 


ing. M. FLORESCU 

najele să fie executate bifilar. Rezis¬ 
tenţa R 2 se reglează la punerea în 
funcţiune, astfel ca în sarcină consu¬ 
mul părţii oscilatoare să fie minim şi 
impulsurile cît mai apropiate de forma 
dreptunghiulară. 

Pentru radiatoare se va considera o 
suprafaţă minimă de 150 cm 2 . Dacă 
este posibil, este bine să avem şi o 
răcire suplimentară cu apă. 

Toate materialele se vor alege de o 
calitate cît măi bună, tranzistoareie 


j amplificatoare 


™ U alim 

/. 


PATRITĂ PENTRU 

U PELICULEI 

iOM PETRASMj Cluj-Napaca 

li ps | jnerrs o rezolvare a problemei la Inde- 

mîna oricărui fotoama.: : « r soarea» ei din film lat de 63 .mm. 


Realizarea practică a ideii necesită 
construirea a trei dispozitive distincte: 
de tăiere a peliculei de 63 mm (15- 
20 DIN), clema de prindere a acesteia 
si patriţa propriu-zisă, destinată rea¬ 
lizării perforaţiilor numai pe una din 
laturi. 

Dăm în continuare cîteva recoman¬ 
dări privind construcţia acestora, cu 
menţiunea că în desene s-au indicat: 
numai cotele care trebuie obligatoriu 
respectate, restul fiind lăsate la apre¬ 


cierea constructorului amator. 

© Figura 1 reprezintă dispozitivul 
de tăiere a peliculei, din care în final 
vom obţine două bucăţi lungi de 80 cm; 
lipite cap la cap, ele ne vor da o peli¬ 
culă utilă de 160 cm, respectiv cca 40 
de_ cadre. 

înainte de introducerea peliculei în 
dispozitiv, se va practica o deschidere 
a decupării cu foarfecă, pe o lungime 
de aproximativ 30 mm, de cele două 
capete strecurate sub tamburul de 


fiind neapărat identice ca parametri 
pentru întreg amplificatorul, deoarece 
diferenţele mai mari de 2% la factorul 
de amplificare şi la curentul rezidual 
• conduc la autodistrugerea amplifica¬ 
torului. Tensiunea tranzistoarelor va 
fi cel puţin egală cu de 2,5 ori tensiunea 
de alimentare. 

TR.2 


U=220V 

50Hz 


fugă trăgîndu-se pe direcţia indicată. 
Lama şi pragurile de ghidare vor asi¬ 
gura o tăietură perfect dreaptă. Ope¬ 
raţia se execută la întuneric complet 
(sau lumină inactinică), după care 
cele două fîşii decupate se introduc 
în casete obişnuite de 35 mm. 

Pentru a vă forma deprinderea tăie¬ 
rii, este recomandabil să exersaţi pe 
o peliculă compromisă. 

Zona de contact al peliculei cu dis¬ 
pozitivul se va caşera cu stofă fină, 
moale. 

• Clema de prindere a peliculei în 
vederea perforării (figura 2) este de 
factura constructivă simplă, putîn- 
du-se executa din placaj sau dintr-un 
teu sacrificat. Pentru evitarea deterio¬ 
rării peliculei, suprafeţele (mai ales 
cele interioare, de contact) vor fi, de 
asemenea, caşerate. Se vor utiliza 
cleme de strîngere, suficient de pu¬ 
ternice. şi în număr corespunzător, în 
vederea asigurării reţinerii peliculei 
în timpul executării perforaţiilor, ope¬ 
raţie care, de asemenea, este indicat 
a fi precedată de cîteva exerciţii. 

Introducerea peliculei în clemă se 
face în condiţii de securitate deplină 


împotriva voalării. 

© Patriţa din figura 3 este piesa 
care va solicita o atenţie deosebită 
în timpul confecţionării. Asigurarea 
coaxialităţii ştifturi-găuri de evacuare 
este o condiţie de bază pentru a-i 
conferi o funcţionalitate fără cusur. 
Pentru aceasta, după reunirea plăci¬ 
lor în balamale, găurile se vor executa 
concomitent în matriţă şi patriţa. 

Ştifturile vor fi confecţionate din 
OL 37; după fixarea lor, suprafeţele se 
fasonează cu o pilă semirotundă fină, 
conferindu-le astfel muchia'de tăiere. 

Pentru matriţă se va utiliza o placă 
din OL 37, patriţa putînd fi din texto- 
lit sau ait material (plastic) dur. Uti¬ 
lizarea dispozitivului nu necesită expli¬ 
caţii deosebite. Singurul ştift fixat pe 
matriţă serveşte, după cum se obser¬ 
vă, la’ calarea ultimei găuri din rîndul 
de perforaţii. Operaţia se execută la 
lumină inactinică. 

Lăţimea peliculei obţinută prin de¬ 
cupare (31,5 mm) permite alunecarea 
ei pe suprafaţa de glisare a aparatu¬ 
lui de fotografiat. 


TEHNIUM 7/81 











2a 


MOOI JOZSEF 

Se proiectează alternativ cu o viteză 
foarte mare (maximă posibilă) pe un 
ecran imaginea stingă şi imaginea 
dreaptă a unui diapozitiv stereosco¬ 
pic; dispozitivul prezentat în conti¬ 
nuare face ca imaginea stingă să fie 
văzută cu ochiul sting, iar imaginea 
dreaptă cu ochiul drept. 

Construirea aparatului este simplă, 
dar necesită o precizie foarte mare de 
execuţie. Elementul de bază, mai bine 
zis suportul, este o placă de plexiglas 
de 380x220 mm, în care se fac patru 
orificii, după datele din figura 1. Pe 
aceasta se montează cele două discur. 

(fig. 1), vizoarele (fig. 2 a) şi dispoziti¬ 
vul de separare a imaginilor (fig. 3 a). 
Discurile sînt angrenate de o roată 
dinţată aflată pe axul unui motoraş 
electric de 4,5 V. Viteza lor de rotaţie 
trebuie să fie cit mai mare pentru ca 
imaginea să nu vibreze prea tare; de 
asemenea, pentru obţinerea unei ro¬ 
tiri simultane, este necesar ca numărul 
de dinţi ai discurilor să fie acelaşi. Su¬ 
portul motorului se realizează în func¬ 
ţie de dimensiunile acestuia şi se fi¬ 
xează pe şaibe de cauciuc pentru a 
nu produce vibraţii prea tari. 

Pe partea opusă a plăcii se montează 
vizorul şi dispozitivul de separare a 
imaginilor, care au dimensiunile date 
în figura 2 b şi figura 3 b. Aceste dis¬ 
pozitive se confecţionează din tablă 
de 0,5 mm şi se vopsesc în negru. 

Oglinzile, cu dimensiunile de 50x 
50 mm şi 50x25 mm, se fixează cu 
ajutorul unor suporturi de carton după 
datele din figura 4. Datorită faptului că 
aceste date variază în funcţie de apa¬ 
ratul de proiecţie şi distanţa aparat- 



ecran, ele sînt bune numai în cazul 
folosirii unui aparat de proiecţie «E- 
tude» (sau orice alt aparat cu aceeaşi 
distanţă focală) şi cînd distanţa ecran- 
aparat de proiecţie este de 3 m. 

Dispozitivul de separare a imagini¬ 
lor, înainte de a fi montat pe placa su¬ 
port, se verifică în felul următor: se 
proiectează prin el un diapozitiv ste¬ 
reoscopic; pe ecran cele două imagini 
trebuie să apară perfect suprapuse. 
Dacă nu obţinem acest* rezultat, mo¬ 
dificăm poziţia oglinzilor pînă cînd ima¬ 
ginile se suprapun (de acest lucru de¬ 
pinde funcţionarea aparatului). 



jP) 















O condiţie a cărei respectare este indis¬ 
pensabilă în fotografia color o repre¬ 
zintă menţinerea constantă a tempera¬ 
turii soluţiilor de lucru. Precizia cea 
mai mare o reclamă soluţiile revelatoare, 
±0,25° C în procesele negative, ±0,5° C 
în procesele pozitive, şi, în unele procese, 
soluţiile de albire. 

Menţinerea constantă la valorile no¬ 
minale a temperaturii băilor de prelu- 


Ing. VAS1LE CĂLIIMESCU 

sau metal emailat, cu apă caldă. Vasul 
se plimbă prin revelator şi se verifică 
temperatura cu un termometru de pre¬ 
cizie. La atingerea temperaturii dorite 
se scoate vasul. într-o tavă de material 
plastic, cu revelator la 60 — 100% din 
volumul nominal, temperatura astfel re¬ 
glată se menţine în toleranţa dată cel 
puţin 6—8 minute, ceea ce este suficient. 
O doză de material plastic pentru peliculă 



crare nu este o problemă uşor de rezol¬ 
vat întotdeauna. Temperatura încăperii 
trebuie menţinută cît mai aproape de 
temperatura de regim, cu tendinţă de 
modificare în minus. Această cerinţă se 
explică prin aceea că este mult mai uşor 
să efectuezi o încălzire decît o răcire. 
In tabelul alăturat sînt date intervalele 
în care trebuie să se afle temperatura 
încăperii. 

Ideal ar fi ca încăperea să aibă o tem¬ 
peratură constantă, egală cu temperatura 
nominală a procesului de developare. 

După cum s-a mai spus, numai pentru 
unele faze din procesul de developare 
toleranţele pentru temperatură sînt strîn- 
se. în procesele moderne, temperatura 
băilor de albire-fixare, stop şi stabilizare 
poate varia cu maximum —2° C sau 
+ T' C, fără să influenţeze calitatea culo¬ 
rilor, fiind necesare uneori ajustări ale 


menţine temperatura şi mai mult, cei 
puţin 15 — 20 de minute. Metoda este 
neproductivă, dar foarte simplă. La di¬ 
ferenţe mai mari de 2° C faţă de tempera¬ 
tura încăperii, viteza schimbului de căl¬ 
dură creşte prea mult şi timpul de men¬ 
ţinere scade sub valorile necesare. 

Reglarea temperaturii trebuie să se 
facă; la modul general, printr-o încălzire 
controlată. în acest scop, trebuie reali¬ 
zată o instalaţie care să aibă trei compo¬ 
nente constructiv-funcţionale: un modul 
de transfer al căldurii; un modul de 
încălzire şi un modul de reglare. 

Se propun două soluţii constructive, 
una cu transfer al căldurii prin agent 
lichid şi alta cu transfer al căldurii prin 
aer. 

Să urmărim figura 1. Tasele cu soluţii 
de lucru 1 sînt aşezate într-un recipient 
mai mare 2, astfel încît apa 3 aflată în 


asigură corecta poziţionare a taselor în în timpul tratamentului propriu zis şi 

recipientul 2. contribuie la uniformizarea temperaturii 

în soluţia cu regimul de temperatură soluţiilor), 
cel mai strict se introduce un element Ca element termosensibil se va folosi 
termosensibil pentru măsurarea continuă un termistor. Precizia de lucru a insta- 

a temperaturii. El furnizează o infor- laţiei va fi cu atît mai bună cu cît variaţia 

maţie continuă unui modul electronic de rezistenţă unitară (corespunzătoare 

de reglare, care asigură conectarea în unui grad Celsius) este mai mare, cel 

circuit a rezistenţelor de încălzire şi a puţin pentru zona 15 — 30° C. 

electropompei. Termistorul, protejat de .acţiunea chi- 

Etalonarea întregului sistem se face mică a soluţiilor, se introduce în tasă 
cu un termometru de precizie plasat lîngă l atera f fie la partea inferioară într-o 
sonda termoserisibilă Se va analiza dacă adîncitură realizată special. Adîncitura 

după oprirea încălzirii şi circulaţiei apei, se face foarte uşor lucrînd în apă fier- 

încălzirea soluţiei din tasă continuă. în binte > pentru o tasă de material plastic, 

acest caz se vă face o corectură intro- Termistorul se poate prezenta într-una 
ducînd în modulul de reglare un nivel din formele din figura 3. Formele «a» 

de temperatură mai mic. Şi « b » necesită o protecţie integrală. 

Dimensiunile concrete ale instalaţiei Forma «c», termistor încorporat în sticlă, 

nu se pot da, ele depinzînd de formatul necesită numai protecţie la partea elec- 

taselor folosite, de volumul recipientului, frică (la conexiuni). Protecţia se reali- ., 

de puterea elementelor de încălzire^ de zează mtroducînd termistorul într-un 

posibilităţile constructive ale fiecăruia tub de sticlă cît mai subţire şi umplut cu 

etc. Se poate folosi o electropompă de la a P ă sau ulei te M ic - Pentru a micşora 

maşinile de spălat rufe. timpul de transmisie a căldurii, este 

O variantă mai simplă este instalaţia preferabil să se folosească termistorul de 

din figura 2, a cărei funcţionare este ase- fip «c». Termistoarele de formă «a» sau 

mănătoare, dar cu deosebirea că folo- «b» pot fi protejate prin acoperire cu un 

seşte ca agent termic aerul. Tasele 1 se sîraf subţire de răşină epoxidică încor- 

introduc în lăcaşurile de formă adecvată porarea într-un tub de sticlă sau material 

ale mesei 2. Dedesubt se află un uscător plastic făcîndu-se pentru terminale (fig. 4). 

electric de păr 3, prins de un element de Prinderea sondei termosensibile astfel 
fixare 4. Elementul 4 va fi cît mai simplu . realizată rămîne lă latitudinea construc- 
realizat, pentru a nu crea obstacole ne- torului. Se va avea grijă ca soluţia să 

dorite în calea circulaţiei aerului. Limi- cuprindă elementul termosensibil pe toată 

tarea volumului de aer ce trebuie încălzit suprafaţa sa şi în acelaşi timp să nu 

se face cu ajutorul cutiei 5, prinsă de împiedice buna circulaţie a hîrtiilor pre- 

masă cu holzşuruburile 6. Cutia 5 se poate „ lucrate. 

face din orice material; o soluţie foarte Termistorul (1%) se montează în punte 
simplă constă în realizarea ei din folie pentru o cît mai mare precizie de măsu- 

de polietilenă în care caz prinderea se rare (fig. 5). Un comparator comandă 



va face cu pioneze ,6). Cutia se realizează închiderea şi deschiderea unui releu, care, 
prin coaserea părţii inferioare de pereţii la rîndul său, închide circuitul elemen- 


timpului de tratament în baia respectivă. 
Desigur, atunci cînd se specifică în mod 
expres menţinerea strictă a* unei anumite 
temperaturi şi pentru alte băi decît cele 
de_ revelare, indicaţia se va respecta. 

în intenţia autorului stă să prezinte 
cititorului modalităţile practice de reală 
accesibilitate pentru menţinerea tempe¬ 
raturii de lucru. 

Situaţia cea mai simplă corespunde 
cazului cînd temperatura încăperii este 
apropiată de cea nominală nedepâşind 
abaterea de —1,5° C. în acest caz se va 
urmări doar temperatura revelatorului. 
O metodă constă în a< introduce în tava 
cu revelator un vas de 0,5—1 1, din sticlă 



recipient să ajungă pînă la 1,5—2 cm laterali pe contur. Se va avea grijă să se telor de încălzire şi al motorului electric 

de marginea taselor. Apa este agentul asigure trecerea cablului de alimentare a (de la pompă sau uscător). 

termic, ea fiind încălzită în rezervorul 4 uscătorului. Schema completă este dată în figura 6. 

(deschis) cu ajutorul unor elemente de Se observă că această variantă este Tensiunea de ieşire a comparatorului 
încălzire 5 (fierbătoare tip plonjor de uz mai uşor de realizat; timpul de încălzire (U c ) poate fi faţă de tensiunea de deze- 

curent sau pentru acvarii). Prin conducta 6 va creşte însă capacitatea calorică a chilibru a punţii (UJ şi faţă de cea de 

se realizează legătura cu rezervorul 7, aerului fiind mai mică. Se va urmări ca referinţă (U re/ ) în două stări extreme: 

în care lucrează pompa 8. Pompa asi- pierderile de aer pe lîngă tase să fie 

gură o circulaţie-forţată a agentului ter- minime. Dacă este nevoie, se introduce ■ [U Cmta (- UJ pentru U m < U ref 

mic, care va încălzi tasele. Pentru a se în spaţiul de lucru şi un reşou pentru ca U c =j 

asigura o suprafaţă de transfer cît mai încălzirea să decurgă mai rapid. |u Cmfl * ( + U S ) pentru U m >U re/ 

mare, se ataşează taselor nişte distanţiere ,La una din extremităţile taselor se 1 ' » 

9 (pufere) care să permită trecerea apei. poate monta un mic mîner pentru bas- Tensiunea U re/ este dată de divizorul 

Totodată cu ajutorul elementelor 9 se culare (bascularea taselor este necesară de tensiune R 2 + P 1 +P 2 '. Tensiunea de 



18 


TEHNIUM 7/81 


















-o + Ua 

(+12V) 

~220V 


' +6 ' zv Să 


i,£Ki 


I rSîokci CI 


22...33nF 

' « > "o—■ 

ML 

^10 33KO. /TV t 


, pîSăfn 


W 

CI- 3,3pF 



CI=iuA709 
ia A 741 

' T C.1 



CUM.FASTRAM FILMELE 

SI BIRTIA FOTO 


Modul de păstrare a filmelor, în ge¬ 
neral a oricăror materiale fotosensibile, 
este principalul factor de care depinde 
menţinerea proprietăţilor iniţiale pentru 
o perioadă îndelungată de timp. 

Data imprimată pe ambalajul mate¬ 
rialelor fotosensibile determină un in¬ 
terval de timp pentru care fabricantul 
garantează menţinerea sensibilităţii no¬ 
minale şi un grad redus de voal. Păs¬ 
trarea, în cadrul acestui interval, pre¬ 
supune o temperatură mai mică de 18°C, 
un grad de umiditate normai, o atmosfe¬ 
ră iipsitâ de vapori agresivi chimic sau 
fizic, absenţa radiaţiilor calorice, radio¬ 
active sau a razelor X. 

Existenţa unui factor aiterant va duce 
la micşorarea intervalului de garanţie 
sau la deteriorarea pe, moment a mate¬ 
rialului fotosensibil. în automobil, de 
exemplu, temperatura poate ajunge vara 
uşor ia 60 — 70°C. în timpul transportului 
sau fotografierii în medii foarte umede 
este iarăşi posibilă deteriorarea pelicu¬ 
lei, aflată în aparatul fotografic. 

în general, cu cît sensibilitatea nomi¬ 
nală a unui material fotografic este mai 
mare, cu atît pericolul de alterare a pro¬ 
prietăţilor sale este mai mare. Pelicu¬ 
lele alb-negru şi color de utilizare cu¬ 
rentă (18-27 DIN) sînt, aşadar, suscep¬ 
tibile în cea mai mare măsură deterio¬ 
rării dacă nu se asigură o păstrare 
corectă. 

Pe de altă parte, trebuie spus că în 
structura materialului fotosensibil au 
loc fenomene fizico-chimice care mo¬ 
difică proprietăţile sale: sensibilitatea 
scade, voalul' creşte, fotogramele pier- 
zîndu-şi contrastul şi claritatea redării 
detaliilor. Utilizarea unei pelicule corect 
păstrate — în sensul arătat anterior — 
după expirarea datei de garanţie este 
posibilă încă multă vreme, dar calitatea 
imaginii va fi din ce în ce mai slabă pe 
măsura trecerii timpului. Modificările 
calitative afectează în cea mai mare 
măsură filmele color, negative sau dia¬ 
pozitive şi filmele alb-negru de mare 
sensibilitate (24-30 DIN). 

Hîrtia fotografică alb-negru poate fi 
utilizată, mult după data expirării (4 ani 
de iă data fabricaţiei, în principiu), pen¬ 
tru lucrări cu grad de contrast peste 


medie, priri utilizarea unor revelatoare 
contrast, astfel ca înnegrirea de voal să 
fie redusă. 

Hîrtia color'are termen de garanţie 
mai mic, în principiu maximum 2 ani 
de la data fabricaţiei, utilizarea ei ulte¬ 
rioară fiind posibilă după efectuarea 
unor probe prealabile. Dacă marginea 
albă a unei fotografii de probă va rezulta 
colorată după developare (în chimicale 
proaspăt preparate şi neuzate), înseam¬ 
nă că o corecţie optimală a culorilor nu 
va fi posibilă. 

Cheia păstrării îndelungate a mate¬ 
rialelor fotosensibile fără deteriorarea 
proprietăţilor lor constă în alegerea 
temperaturii de păstrare. Procesele fi¬ 
zico-chimice de alterare din straturile 
fotosensibile normale, în condiţii nor¬ 
male de temperatură, pot fi inhibate pînă 
sub 0°C. Astfel, ia — 20°C proprietăţile 
nominale ale materialului fotosensibil 
rămîn cîţiva ani după data de expirare. 

Avantajele unei păstrări sub 0°C de¬ 
rivă din faptul că astfel se pot cumpăra 
cantităţi mari de materiale fotosensibile 
din acelaşi lot de fabricaţie (dat de nu¬ 
mărul aflat pe ambalaj). Lucrînd pe ma¬ 
teriale dintr-un acelaşi iot Se pot ex¬ 
ploata la maximum calităţile fotosensibi- 
ie ale tipului de material, lucru foarte im¬ 
portant în tehnica fotocolor. După pre¬ 
lucrarea a două-trei filme, de exemplu, 
se poate determina precis un regim de 
developare optimal. Corecţiile de cu- 4 
ioare în cazul procesului coior negativ-' 
pozitiv vor fi apropiate şi se vor menţine 
constante lucrînd cu aceleaşi filme şi 
aceeaşi hîrtie. în procesul alb-negru 
negativ-pozitiv se vor putea determina 
prelucrările optime pentru obţinerea u- 
nur maximum de gradaţii şi a unei bune 
redări a detaliilor (din zone de lumină 
şi din umbră). 

Pentru păstrarea în cadrul duratei de 
garanţie, compartimentul pentru unt sau 
pentru brînză ai frigiderului este sufi¬ 
cient. Pentru depăşirea termenului de 
garanţie, păstrarea se va face în con¬ 
gelator, unde, în funcţie de tipul agen¬ 
tului frigorific utilizat (freon) se obţin 
—12°C sau —18°C. Frigiderele cu ab¬ 
sorbţie, care utilizează amoniacul, nu 
sînt potrivite scopului propus, avînd în 


măsură U m este dată prin modificarea 
rezistenţei R T . Caracteristica termistoru- 
lui este neliniară. Prin creşterea tempera¬ 
turii, R t se micşorează şi implicit şi U m 
se micşorează. Cînd U m este mai mică 
decît U ref (temperatură mare), încălzirea 
trebuie deconectată şi reciproc, cînd U m 
este mai mare decît U re/ (temperatură 
mică), se conectează încălzirea. 

Graţie amplificării mari a circuitului 
integrat, sensibilitatea de reglare va fi 
mare. Acest lucru se impune deoarece 
plaja de toleranţă pentru temperatura 
nominală trebuie să fie mai mică de 
0,5° C. 

Tensiunea U c comandă tranzistorul T 2 , 
care excită releul. Dacă releul nu este 
suficient de puternic, el va comanda un 
contactor care la rîndul lui va închide 
circuitul elementului de încălzire şi al 
motorului. Eventual se poate introduce, 
un releu electronic cu un tiristor. 

Tranzistorul T ls dioda Zener, diodele 
D ls D 2 alcătuiesc un alimentator stabi¬ 
lizat pentru tensiunea de alimentare a ‘ 
punţii, Up. Condensatoarele Q şi C 2 
servesc la compensarea de frecvenţă a 
circuitului integrat Dacă se foloseşte 
un circuit juA741, acestea vor lipsi. CI 
poate fi ,uA709, /rA741, IS 1. T 2 este un 
tranzistor npn cu germaniu sau siliciu 
avînd U ce ?»20 Y şi I Cmox = 300 mA Re¬ 
leul va avea rezistenta bobinei mai mare 
de 200 fi. 

Alimentarea se face de la o sursă 
dublă de ± 12 V. Se poate realiza o 
asemenea sursă conform montajului din 
figura 7, unde: C 1 = C 2 = C 3 = C 4 = 
470 juF/25 V; D t =D 2 = D 3 = D 4 =orice 
tip pentru care Î D mi „ = 300 mA, U mai 
mare sau egal cu 50 V; C 5 = C 6 = 100 jtiF/ 


vedere agresivitatea vaporilor de amo¬ 
niac în cazul unor scurgeri accidentale. 

Filmele se vor păstra în cutii de alu¬ 
miniu sau material plastic bine închise 
(de tipul ceior folosite la filmele colori- 
Hîrtia fotografică se iasă în ambalajul 
original, verificîndu-se să fie bine în¬ 
chis, eventual se introduce într-o pun¬ 
gă curată de polietilenă, care se va lipi 
după împachetare (cu bandă adezivă). 
Materialele fotografice astfel ambalate 
se introduc într-o cutie de material 
plastic sau metal ce poate fi închisă cît 
mai etanş. Pentru absorbţia umidităţii 
se introduc 1—2 săculeţe cu orez, care 
periodic se schimbă sau se usucă. 

Este de dorit ca un material fotosen¬ 
sibil scos în vederea utilizării şi dez- 
etanşeizat să nu mai fie reintrodus. 

Scoaterea materialelor fotosensibile 
va fi urmată de menţinerea lor cîteva 
ore în ambalajul original, la temperatura 


CREŞTEREA 

•f flIUBV 


15 V; Tj—npn, siliciu, U CE mai mare 
de 25 V, I c max = 500 mA; T 2 analog cu T lţ 
dar pnp. 

Transformatorul poate fi de tip sonerie, 
fiind necesar să se mărească numărul de 

spire din secundar astfel încît să se ob¬ 
ţină 14-16 Vc.a. 

Montajul se realizează de preferinţă 
pe circuit imprimat. 

Potenţiometrul P 2 serveşte inui re¬ 
glaj grosier; se poate utiliza eventual pn 
semireglabil în locul lui Potenţiome¬ 
trul Pj este destinat reglajului fin (se 
montează pe panoul aparatului). Dacă se 
face aparatul pentru două temperaturi 
nominale (20° C şi 25° C. de exemplu), 
va fi necesar să se modifice şi valoarea 
de lucru a potenţiometrului P 2 . Eventual 
se foloseşte un divizor dublu de tensiune, 
®-2 + Pi+p 2 > comutabil (comutarea se 
face cu alimentarea întreruptă). Conden¬ 
satorul C 3 se definitivează ca valoare la 
montaj; el dă viteza de anclanşare a 
releului. 

Tranzistoarele T x şi T 2 din schema 
modulului electronic se recomandă a fi 
cu siliciu, dar se pot folosi şi modele cu 
germaniu. Dacă T x este cu germaniu, 
se măreşte valoarea lui R s la 150-160 fi. 

Termistorul va avea rezistenţa în do¬ 
meniul 3 —30 kfi. Se măsoară rezistenţa 
termistorului la 20° C şi se ia Rj=R t . 
Este recomandabil să se folosească toate 
rezistenţele din punte la aceeaşi valoare. 

Reglarea lui P x şi P 2 , precum şi etalo- 
narea aparatului se fac cu termistorul 
introdus în baie, prin comparaţie cu un 
termometru de laborator de precizie. 

Dac^ schema este corect realizată, se 
obţine o precizie de lucru de 0,1 — 0,25° C. 


camerei, pentru a împiedica formarea de 
condens pe stratul fotosensibil. 

în final, cîteva sfaturi utile: 

— în aparat, filmul va fi lăsat să stea 
cît mai puţin şi va fi developat în cei 
mai scurt timp; 

— în deplasări se va lua un număr 
rezonabil de filme, pentru a nu le supune 
inutil factorilor alteranţi; 

— iarna, filmul de schimb se va ţine 
într-un buzunar în apropierea corpului 
pînă la introducerea în aparat; de ase¬ 
menea, pe cît posibil, şi aparatul se va 
ţine sub palton, pentru a se evita tem¬ 
peraturile prea scăzute; 

— în cazul călătoriilor eu avionul, ma¬ 
terialul fotosensibil se vâ ţine în baga¬ 
jul de mînă, pentru a evita o eventuală 
deteriorare sub influenţa razelor X de 
ia punctele de control. 


FILMELE! li î! 


Peliculele ORWO NP15 şi NP20sînt 
cele mai folosite de către fotoamatorii 
din ţara noastră. ORWO NP15 se carşc-r 
terizează printr-o granufaţie ultrafînă 
şi o mare claritate de redare. ORWO 
NP20 este un film de sensibilitate me¬ 
die, potrivit utilizării în marea majori¬ 
tate a cazurilor atît la lumina naturală, 
cît şi la lumina artificială, avînd o gra- 
nulaţie fină care permite grade mari 
de mărire. 

Utilizînd procedeul supradevelopă- 
rii, este posibil să se mărească cu 
aproximativ 5 DIN sensibilitatea prac¬ 
tică a materialelor fotosensibile men¬ 
ţionate, ceea ce corespunde la o creş¬ 
tere de aproape 4 ori. Astfel, NP15 se 
va expune ca NP20, iar NP20 se va 
expune ca NP25. 

Procedeul poate fi aplicat şi pelicu¬ 
lelor NP22 şi NP27; creşterea granula- 
ţiei pentru filmul de 27 DIN este însă 
evidentă. Pentru NP15 şi NP20, gra- 
nulaţia se păstrează în limite accepta¬ 
bile pentru a efectua măriri de 18x 
24 cm şi chiar 30 x 40 cm. Pentru NP22, 


creşterea granulaţiei este mai accen¬ 
tuată, dar efectuarea de copii 13x 18 cm 
şi chiar 18 x 24 cm este perfect posibilă: 
Desigur, revelarea se impune a fi de 
granulaţie ultrafină. în acest scop se 
va folosi revelatorul ATOM AL (ORWO 
R 49) diluat, 1 parte revelator+3 părţi 
apă. Soluţia diluată se prepară înaintea 
utilizării şi se aruncă după folosire, 
developîndu-se într-o singură repriză 
(unul sau două filmepln funcţie de 
volumul dozei şi. numărul de spirale). 
Este recomandabil ca soluţia preparată 
din setul de chimicale să fie împărţită 
în sticle mici, de preferinţă de 100 ml. 
Cu conţinutul unei sticle de 100 ml 
se prepară soluţia diluată pentru o doză 
de developare normală (400 ml). 

Soluţia normală, nediluată, se păs¬ 
trează 6—12 luni într-un loc răcoros 
şi întunecat. 

Timpii de developare la 20°C sînt: 
20 de minute pentru NP15, 25—30 de 
minute pentru NP20 şi 30 de minute 
pentru NP22. Temperatura de lucru i 
revelatorului nu va depăşi 21 °C. 


TEHNIUM 7/81 









DE PANOURI ŞI TABLOURI 
ELECTRICE 


întreprinderea de panouri şi ta¬ 
blouri electrice Âlexand!ria f din ca¬ 
drul Centralei industriale pentru 
echipamente de telecomunicaţii şi 
automatizări, execută o gamă largă 
de echipamente pentru distribuţia 
energiei electrice, acţionări elec¬ 
trice, instalaţii de automatizare des¬ 
tinate industriei siderurgice, chi¬ 
mice, energetice, forestiere, ali¬ 
mentare, agriculturii, transporturi¬ 
lor şi altor ramuri. 

întreprinderea de panouri şi ta¬ 
blouri electrice Alexandria produce 
tablouri electrice pentru diverse 
maşini-unelte, utilaje tehnologice 
şi agregate utilizate în toate ramu¬ 
rile industriale. 


S.P.T.E. oferă produse Sa preţuri 
avantajoase, livrează comenzile cu 
mare operativitate şi asigură produ¬ 
selor sale o calitate superioară. 

Realizarea acestora se face con¬ 
form proiectelor şi cerinţelor bene¬ 
ficiarilor. - 


TABLOU ELECTRIC PENTRU MAŞINA DE RECTIFICAT 
PLAN CU AX ORIZONTAL TIP RPO-320 VARIANTA 

COMPLEXĂ 
















DESPRE: 


MOLINETA LANSETA 


Mulineta cu tambur, un important 
element necesar pescuitului, are rolul 
ghidării şi recuperării firelor utilizate 
pentru pescuit, apropiind şi obosind 
printr-o manevrare corespunzătoare 
peştele. 

Printre calităţile necesare mulinetei 
se numără: lipsa de zgomot în mînui- 
re, sensibilitatea şi robusteţea, să nu 
ciupească firul, să poată fi fixată bine 
pe vargă. lată cîteva instrucţiuni pen¬ 
tru modelele «Delta Dunării», «Avat», 
«Argeş Standard», «Junior», «Rulex», 
uşor de găsit în magazine la preţuri 
convenabile. 

Mulineta se poate monta pe orice 
vergea şi poate fi utilizată atît la pes¬ 
cuitul static, cît şi la cel dinamic. 

Mulineta se montează sub vergea, 
în dispozitivul special afectat acestui 
scop, piciorul strîngîndu-se de o parte 
şi de alta prin două manşoane. 

Manivela se roteşte cu mîna stîngă 
numai înainte şi serveşte pentru re¬ 
cuperarea firului. 

Firul de nailon se introduce prin 
inelele vergelei, începînd cu inelul din 
vîrf pînă la tamburul mulinetei, legîn- 
du-se de aceasta după ce în prealabil 
s-a apreciat volumul ocupat de fir şi 
s-a umplut cu bumbac fundul lui în 
aşa fel încît firul înfăşurat în total să 


ajungă cît mai aproape de suprafaţă. 

înainte de lansare, depănătorul se 
deschide printr-o mişcare de rotire 
pînă la punctul de rămînere a acestuia 
în poziţia fixă. După lansare, după ce 
lingura a ajuns la punctul dorit, mani¬ 
velele se rotesc înainte, declanşînd 
sincron revenirea depănătorului în po¬ 
ziţia de recuperare. 

Fluturele-frînă serveşte la reglarea 
rezistenţei pe care trebuie s-o opună 
firul în momentul cînd începe obosirea 
peştelui agăţat de cîrlig. 

Antireturul are rostul de a nu lăsa 
tamburul să se rotească în sens invers. 

Atît tamburul, la tracţiunea peştelui, 
cît şi antireturul, cînd este sus, prin 
dispozitive speciale înregistrează su¬ 
nete caracteristice diferite. 

Pentru o bună funcţionare a muline¬ 
tei, în timpul folosirii se vor unge săp- 
tămînal, de la caz la caz, cu vaselină 
sau ulei mineral toate părţile funcţio¬ 
nale: fluturele, axul pîrghiei declanşa¬ 
toare, cele două role, precum şi prin 
demontarea capacului se ung piesele 
din interiorul carcasei. Axul manivelei 
se unge prin gaura roţii melcate, a- 
ceasta avînd canal de trecere la exte¬ 
rior. 

Mulineta trebuie ferită de lovituri. 


Undiţa obişnuită, în afara razei de 
acţiune limitată de lungimea vergii 
plus cea a firului — care în mod nor¬ 
mal nu depăşeşte cu mai mult de 
unu-doi metri lungimea vergii —, ri¬ 
dică probleme şi în lupta cu peştele; 
de partea pescarului stau, alături de 
îndemînare şi răbdare, rezistenţa firu¬ 
lui şi elasticitatea vergii. 

Avantajele lansetei sînt legate în 
primul rînd de apariţia firelor de lun¬ 
gime nelimitată — a nailonului în pri¬ 
mul rînd şi a celorlalte fire sintetice ce 
stau la îndemîna pescarului modern. 
Odată cu ele, varga a devenit (indife¬ 
rent de lungime) nu numai o prelun¬ 
gire a mîinii pescarului în momentele 
înţepării şi luptei cu peştele, ci şi un 
instrument precis destinat lansării la 
mare distanţă pentru acoperirea unor 
suprafeţe cît mai mari de apă prin 
aruncări suple, exacte. La rîndu-i, muli¬ 
neta s-a transformat dintr-o simplă re¬ 
zervă de fir într-un mecanism de mare 
fineţe, ale cărui reglaj şi folosire sînt 
menite să aducă un nou avantaj de 
partea undiţarului alături de rezistenţa 
firului şi elasticitatea vergii — frîna 
tamburului. 

Aparent trimiterea plumbului şi mai 
ales a nălucilor—fie linguri, fie voblere 
destinate pescuitului peştilor răpitori 
— la distanţă nu ridică probleme, mai 
ales dacă apa e deschisă. Cînd vege¬ 
taţia din apă şi cea de pe maluri înv㬠
luie totul, lucrurile se schimbă. Apar 
probleme în lansarea şi conducerea 
nălucii. Lanseta trebuie să răspundă 
prompt la mişcări scurte, ce nu permit 
greşeli. Şi pentru că pe apă vîntul se 
face simţit mai totdeauna, la precizia 
lansărilor trebuie adăugată corecţia 
traiectoriei, în aşa fel încît năluca ori 
firul să nu poposească în stuf, ori prin 
vreo tufă de pe malul apei. 

Lanseta utilizată de pescarul mo¬ 
dern trebuie să răspundă unei game 
cît mai variate de situaţii. De aceea 
există astăzi o mulţime de tipuri, de 
mărimi şi caracteristici variabile. 

Diversificarea lansetelor (dacă ne 
referim numai ia cele destinate pescui¬ 
tului cu năluci, deosebim modele de 
la foarte uşoare la supergrele) funcţie 
de nălucile folosite a impus produc㬠
torilor un anumit standard de calitate 
în fabricarea vergilor şi mulinetelor; 
dimensiunile ustensilelor au devenit 
şi ele măi uniforme în cadrul fiecărei 


categorii. Astfel, pentru pescuitul de 
fineţe, cu năluci cîntărind doar cîteva 
grame la a căror lansare e nevoie de 
fir subţire (0 0,14—0,18 mm), micro- 
mulinetele au diametrul tamburului de 
45—55 mm, viteza de recuperare între 
50 şi 80 cm pe tur de manivelă şi greu¬ 
tatea de la 180 la 220 g. O asemenea 
mulinetă se potriveşte de minune pe 
varga suplă (măsurînd 1,60—1,90 m) 
pentru lansări între 2 şi 8 grame pe 
care o folosesc pescarii ce caută păs¬ 
trăvul ori cleanul în rîuri limpezi, dar 
şi p.e telescopicele uşoare cu inele (nu¬ 
mite «Sheefield» de pescarii de con¬ 
curs), lungi de 3,00—4,20 m, ce ser¬ 
vesc pescuitului în stil englezesc, cu 
plută — ori linie flotantă, dacă vreţi — 
la distanţă. 

Limitîndu-se la acest prim exemplu 
ales, se naşte întrebarea: Cum se 
potriveşte această mulinetă la vergi 
cu lungime atît de diferită? 

Aici intervine ceea ce practic defi¬ 
neşte o lansetă — echilibrul — indi¬ 
ferent că e vorba de cele pentru pes¬ 
cuitul la muscă artificială, pentru pes¬ 
cuitul staţionar ori de diferitele lan¬ 
sete folosite în pescuitul cu năluci; 
dacă varga şi mulineta cu tambur fix 
(şi chiar nălucile folosite) ori varga, 
mulineta şi firul de muscă nu se îmbi¬ 
nă armonios într-un întreg şi nu se 
potrivesc genului de pescuit ales şi 
stilului de a lansa al celui ce le folo¬ 
seşte, acestea nu-i vor fi de prea mare 
folos pescarului. Şi asta se constată 
în timp, pescuind în diferite locuri şi 
condiţii. 

Lipsa echilibrului răpeşte din pre¬ 
cizia şi distanţa aruncărilor, duce la 
apariţia unor mişcări forţate ce cre¬ 
ează în vargă apariţia vibraţiilor nedo¬ 
rite după lansare. Şi aşa mîna pesca¬ 
rului devine nesigură, nălucile nu mai 
ajung în locul dorit, ba uneori po¬ 
posesc cine ştie pe unde. 

Echilibrarea vergii cu mulineta mai 
depinde, în cazul lansetelor pentru 
pescuitul cu năluci, în afară de alege¬ 
rea unor modele din aceeaşi categorie, 
şi de poziţia mulinetei pe mîner. Cît 
despre varga, mulineta şi firul de mus¬ 
că, pentru alegerea şi folosirea aces¬ 
tora producătorii au adopiat un sistem 
unitar — AFTM (Asociated Fishing 
Tackle Manufactures) de producere 
şi clasificare. 


1 — rola tambu¬ 
rului; 2 — siste¬ 
mul de cuplare; 
3 — arcul; 4 — 
pîrghia de de¬ 
clanşare: 5 — 

ghidajul firului; 

6 — antireturul: 

7 — depunătorul 
rapid; 8 — siste¬ 
mul de frînare. 



TEHNIUM 7/81 













REGULAŢII 

DE TEMPERATURĂ 

Sesizorul este un termistor de 4,7 kfi valorii iniţiale a temperaturii, 
la 25° C. Tranzistoarele pot fi BC 171.DZ, este 

Gama de lucru a montajului este cu- PL 15, iar DZ 2 este PL6 V8Z. 
prinsă între 20 şi 40° C, valoarea exactă Releul trebuie să se anclanşeze la 24 V. 
a temperaturii stabilindu-se din poten- Dioda Di este 1 N 4004. 
tiometrul P t . Cu potentiometrul P 2 se 

'ixează pragul de lucru ± 0,6° C în jurul «JUGEND UND TECHNIK», 4/1981 



AVERTIZOR 

Montajul captează prin intermediul naiului. Un etaj final comandă un triac, 
unui microfon nivelul sonor ambiant, care, prin acţronarea„.unui bec, indică 
care este amplificat de un etaj cu nivelul de zgomot, 
tranzistor BC 148. Semnalul este apoi 

aplicat circuitului integrat TAA861, «LE HAUT PARLEUR», 11/1975 
care integrează valoarea medie a sem- 



. CONTRA 
ŢINTARELOR 

I 1 

La ţînţari numai femelele sînt cele 
care produc neplăcutele înţepături. 
Or, pentru îndepărtarea acestor agre¬ 
sori se utilizează fumul sau unele sub¬ 
stanţe chimice aplicate pe piele. 

Recent s-a constatat că şi unele su¬ 
nete, asemănătoare cu cele emise de 
ţînţarii masculi, produc îndepărtarea 
femelelor; aceste sunete au frecvenţa 
în jur de 5 kHz şi numai în cazuri deo¬ 
sebite femelele sînt sensibile la frec¬ 
venţe mai mari: 10—15 kHz. 

Schema alăturată este de fapt un 
multivibrator care cu elementele indi¬ 
cate produce un semnal cu frecventa 
de 5 kHz. 


Micşorînd valoarea unuia din con¬ 
densatoare, frecvenţa semnalului creş¬ 
te. Astfel, dacă în loc de 82 pF montăm 
47 pF, frecvenţa creşte la peste 10 kHz. 

Se recomandă utilizarea unor căşti 
piezoceramice; în lipsa acestora se 
pot folosi şi căşti obişnuite. 

«ELECTOR», 5/1980 




BAS-CRITARĂ 

Intercalînd aceste montaje între chi¬ 
tară şi amplificator se obţin efecte 
acustice deosebit de plăcute în dome¬ 
niul frecvenţelor joase. 

Doza de la chitară se cuplează ca în 
prima figură. 

Montajul propriu-zis realizează efec- 
teje Wau şi Fuzz. 

în figura 1 înfăşurările şi L 2 sînt 
de la doză, iar în figura 2 bobina L 2 
este un şoc cu inductanţa de 1—1,5 H 
(primarul unui transformator de reţea). 


«MODELIST CONSTRUCTOR», 
3/1981 



AUTOMAT 

PENTRU LUMINA 

Elementul de comandă este consti- nirea automatului se face cu o serie 
tuit dintr-o fotorezistenţă; variaţiile de de impulsuri luminoase cuprinse între 
semnal sînt aplicate unor serii de cir- 2 şi 8. ICI =741; IC2=CD40Q1; IC3= 
cuite integrate care în final produc CD 4017; IC4=CD4027; T=BC 109. 
anclanşarea releului. 

în funcţie de legăturile la IC 3, por- «HOBBY», 9/1981 

Impulsuri 2 3 4 5 6 7 8 

Legături A 

cu terminal 2 4 7 10 1 5 6 


Legături de 
la 15 cu termi¬ 
nal (Reset) 4 7 10 1 5 6 9 



8S 


TEHNIUM 7/81 





DIFUZOARE HI-FI ROSELSON 


TIPUL 

«1 (cm) 

P(W) 

Z(fl) 

Af(Hz) 

Joase 

13 

15 

8 

70-12 000 j 

5 NG 

8 NG 

20 

25 

8 

40-2 000 

10 NG 

25 

35 

8 

40-2 000 , 

12 NG 

30 

45 

8 

35-1 500 

Medii 

13 ' 

24 

8 

800-10 000 

F 5 M 

R 4 T 

12 

60 

5 

800-6 000 

R 2 T 

16 

36 

8 

500-5 000 

înalte 

S 

20 

16 

i 2 000 - 20 000 

■ 3 TWT 

R 3 T 

9 

60 

8 

. 5 000-22 000 

i 5 TWT 

7 x 13 

18 

_ÎL.. 

1000-18 000 




1 

I 

E 

f 

I 

A 

R 


Prof, M. VORNICII 


în general, constructorii electronişti 
amatori întîmpină greutăţi atunci cînd 
este vorba de desenat un cablaj. Pre¬ 
zentul articol sugerează o posibilitate 
simplă de rezolvare a acestei proble¬ 
me. 

Luăm un ac de seringă oricît de u- 
zat, dar cu condiţia să nu fie strîmb. 
Cu o pilă fină (de ceasornicărie) tri¬ 
unghiulară sau pană, retezăm acul cam 
la 1 cm de la baza sa. Nu se taie acul 
cu un patent sau cu cleştele de cuie, 
deoarece prin tăiere gaura interioară 
a acului se ovalizează. Vîrful rămas 
după tăiere are o formă neregulată şi 
de aceea vom proceda la o primă şle¬ 
fuire, pe o piatră fină de şlefuit, ţinînd 
acul perpendicular pe suprafaţa pie¬ 
trei. Şlefuirea corectă se face purtînd 
vîrful acului, într-un singur sens, pe 
piatra udată cu apă. Nu se vor face 
mişcări circulare sau de du-te-vino. 
Prima şlefuire trebuie să facă vîrful 
acului ca în figură. Pentru a doua 
şlefuire, ţinem acul înclinat pe faţa 
pietrei şi curăţăm astfel muchiile exte¬ 
rioare. 

Odată terminată operaţia de şlefui¬ 
re, trecem la confecţionarea mandrinei 
cu supapă. Căutăm un fir de sîrmă 
de oţel care să intre uşor pe canalul 
acului, dar să nu fie nici prea subţire. 


Asemenea fire se găsesc în comerţ 
la magazinele de muzică (coarda «mi» 
pentru vioară sau coarde pentru man¬ 
dolină). 

La un ac de seringă cu diametrul 
exterior de 0,8 mm, coarda «mi» este 
exact ce trebuie; la un ac de 1 mm dia¬ 
metru exterior trebuie o sîrmă de 
oţel de 0,5 mm grosime. Se ia o bucată 
de asemenea sîrmă şi la un capăt se 
îndoaie un «cioc» de 1—1,5 mm. Se 
ia fir subţire de fludor, se îngrămădeş¬ 
te pe fundul cavităţii acului, şi, cu cio¬ 
canul de lipit (care are o ansă subţire), 
se topeşte acest cositor pînă cînd ia 
forma cavităţii, prinzînd în acelaşi timp 
şi firul de oţel (mandrina) cu ciocul 
îndoit. Acul se va ţine cu un cleşte, 
iar la topirea cositorului vom insista 
cu ciocanul de lipit pînă ce tot fludorul 
se va topi şi va lua forma cavităţii. 
Lăsăm să se răcească bine topitura 
şi apoi, împingînd mandrina de ia 
vîrful acului, aceasta va scoate în 
afară supapa. Cu puţină vată pe un 
chibrit, spălăm cu tiner cavitatea acu¬ 
lui în interior (pentru a elimina sacîzul 
rămas de la fludor), canalul acului şi 
supapa de cositor. Vom vedea că, o- 
dată mandrina introdusă pe canalul 
acului, supapa va circula cu uşurinţă 
în cavitate. 


Retezăm mandrina în aşa fel încît 
să iasă din vîrful acului numai circa 
0,6 mm, (După retezare, şlefuim puţin 
căpătui mandrinei pentru a fi perfect 
cilindric; altfel, orice deformare a vîr- 
fului va face ca mandrina să circule 
greu sau deloc orin canalul acului.) 

Din tablă de cupru de 0,5 mm facem 
un colier şi îl lipim cu cositor în jurul 
acului, pe porţiunea în care acul are 
formă cilindrică. 

Cu ajutorul unei pipete turnăm una 
sau două picături de vopsea de pan¬ 
tofi «Sigmarom» (care se poate procu¬ 
ra de la orice magazin de chimicale) 
în cavitatea acului şi... putem trece 
la trasarea cablajului. 

în timpul lucrului este bine să avem 
aproape un păhărel în care am turnat 
puţin tiner. Cînd vopseaua (pe care 
în prealabil o mai putem dilua dacă este 
prea groasă) se «usucă» pe ac, arun¬ 
căm acul în pahar, lăsăm să se dizolve 
vopseaua şi continuăm trasarea ca¬ 
blajului punînd cu pipeta altă vopsea 
proaspătă. 

După ce terminăm lucrul, acul (sau 
acele) se lasă în tiner pentru a se 
dizolva toată vopseaua, preîntîmpinînd 
astfel înfundarea canalului. 



ECHIVALENTE. 

(După Catalogul i.P.R.S.-Săneasa, 
1977) 


TSP 

TSP S.P.R.S. 

SE 5022 

BF 173 

SE 5023 

BF 167 

SE 5024 

BF 167 

SE 5025 

BF 173 

SE 5050 

BF 255 

SE 5951 

BF 255 

SE 5852 

8F280 

SE 5855 

BF 2®§ 

SE 6001 

BC 107 

SE §802 

BC 107 B 

SE 7101 

BF 178 

SE 701S 

BF 178 

SE 70« 

BF 178 

SE 7017 

BF'178 

SE 8001 

2 M 2218 

SES 3705 

BC 337 

SF 115 

BC 107-- 

SF 15® 

BF 178 

SF 167 

BF 167 

SF 173 

BF 173 

SF 180 

BF 180 

SF 181 

BF 181 

SF 200 

BF 200 

SF 215 

BF 254 (BF 215) 

SF 216 

BF 255 

SF 225 

BF 254 

SF 235 

BF 255 

SF 24® 

BF 240 

SFT 48 

AC 181 

SFT 101 

EFT 333 

SFT 102 

EFT 333 

SFT 103 

EFT 333 


ACU 


"df £ 

o o 
_ jq ÎT 


Se taie acul_ 
cu o pila f’na 
triunghiulara 
sau pana. 



23 


TEHNIUM 7/81 














: 


■; 


SORIN NICOLAE — Isaccea 

în revista «Tehnium» 12/1978 nu a 
fost publicată o antenă. 

STRĂIN DANIEL — Timişoara 
Magazinul «Dioda» are următoarea 
adresă: B-dul 1 Mai nr. 126, sectorul 1, 
Bucureşti. 

ANUŢA AUREL — Cîmpulung 

Pentru amănunte luaţi legătura cu 
întreprinderea constructoare. 
STĂNILĂ N. —judeţul Timiş 
Defectul din casetofon fiind mai 
complex, se poate remedia numai în 
urma unor măsurători. Apelaţi totuşi 
la serviciile unui specialist. 

NEGREA ION — Bucureşti 
Un etaj cu un singur tranzistor 
poate forma amplificatorul solicitat. 
MIHĂESCU LAURENŢIU — jud. 
Dîmboviţa 

Pentru a practica şi tirul este nevoie 
de o instalaţie suplimentară tot elec¬ 
tronică. 

FLOREA ION —jud. Argeş 

Tranzistoarele la care vă referiţi nu 
au echivalent I.P.R.S. 

SOOS ŞTEFAN — Covasna 
Nu cunoaştem tipul de televizor des¬ 
cris de dv. 

IONESCU G. — Botoşani 

Deocamdată programul II - TV nu 
poate fi recepţionat în oraşul Boto¬ 
şani. 

IORGA IULIAN — laşi 

Nu avem în plan publicarea amplifi¬ 
catorului AS-2010. 

PASCARU G. — Oituz 
Construiţi un amplificator după o 
schemă mai recentă. 

ZĂVOIANU G. — Tulcea 
Condensatorul trebuie să fie de 100 
.F/350 V. 

OPREA MARIAN — Bucureşti 

Din emitorul tranzistorului Ţ,., prin 
intermediul unui condensator de 4,7 
F (sau aproximativ ca valoare), luaţi 
semnal pentru amplificatorul de pu¬ 
tere (poate fi un TBA 790). 

LAZAR MARCEL — Alexandria 
Dioda F 407 este redresoare. Pen¬ 
tru radiofrecvenţă se folosesc 1 N 914, 
EFD 108 etc. 

DRĂGAN GHEORGHE — Cîmpeni 

Vom reveni cu date despre semicon¬ 
ductoare. 

NICULESCU DAN — Bucureşti 

Vom publica în limita spaţiului dis¬ 
ponibil cele solicitate de dv. 
PIŢIRIGĂ DECEBAL — Bucureşti 
înlocuiţi 2 N 918 cu BF 200; în rest 
lăsaţi BC 109. Antena se cuplează la 
spira 2. 

BUSUIOC GABRIEL — Bacău 

Luaţi semnal de la receptor prin- 
tr-un condensator de 0,1 m-F sau chiar 
printr-un rezistor 5—10 Kil. Legătura 
de masă între casetofon şi receptor 
să fie cît mai sigură. 


MACARENCO VLADIMIR — Bucu¬ 
reşti 

Nu ne putem pronunţa cum va func¬ 
ţiona montajul dacă se înlocuiesc pie¬ 
se sau se operează alte modificări. 
TRELEA CRISTIAN — laşi 
înlocuiţi plăcile vechi ale acumula¬ 
torului cu unele noi. Cele vechi nu 
se repară. 

OPREA GHEORGHE — jud. Braşov 

Se va putea recepţiona programul 
TV numai dacă veţi folosi un ampli¬ 
ficator de antenă. 

GHEORGHE VALENTIN — Titu 

Apelaţi la serviciile unei coopera¬ 
tive. 

PAŞALIU D. — Alexandria 

Un transformator, ca piesă de 
schimb, puteţi obţine de la o coope¬ 
rativă pentru depanare sau de la un 
televizor scos din uz. 

RADU TITU — jud. Dolj 
Vom publica în cadrul rubricii HI-FI 
un mixer preamplificator. 

GORGAN MARIUS — Zalău 
Cărţi puteţi obţine de la librăria 
«Cartea prin poştă»* str. Vulturi 31, 
sector 3, cod 74123, Bucureşti. 

Nu putem preciza ce caracteristici 
au tranzistoarele'şi tuburile la care 
notaţi numai jumătate din indicativ. 

Un tranzistor nu se notează numai 
BF, ci BF 214 sau BF 200 etc. 
NEACŞU ION — Băjeşti Argeş 
Pentru scoaterea apei vă recoman¬ 
dăm pompa prezentată în «Tehnium», 
1/1981 de tov. Boiu. 

Vom mai publica construcţia unor 
centrale eoliene. 

LUCA N. — jud. Alba 
La o combină muzicală montaţi un 
casetofon produs de o fabrică nu de 
dv. 

Radioreceptorul din nr. 3/1981 func¬ 
ţionează numai pe UUS; programe 
stereofonice nu se transmit în UM şi 
UL. 

NICHIFOR ROMEO — Bucureşti 

Mulţumim pentru sugestii. în le¬ 
gătură cu «Trasatorul de semnal» 
nu ne putem pronunţa, nefiind publi¬ 
cat de revista noastră. 

Luat/ semnal pentru căşti direct de 
la detecţie sau discriminator printr-un 
condensator de 47 nF. 

ROMAN DUMITRU — Chirnogi 
Dacă la picup înlocuiţi doza cu un 
microfon, obţineţi o staţie de ampli¬ 
ficare. Recepţia TV se face cu an¬ 
tene acordate pe diferite canale, an- 
„tenele radar nu se folosesc în acest 
caz. 

Folia de cupru de pe circuite se în¬ 
depărtează prin corodare cu acizi; 
se poate îndepărta şi cu un cuţit. 
HURU MIHAIL — jud. Timiş 
Aparatul nu conţine decodorul, ci 
numai două amplificatoare— nu puteţi 
deci recepţiona emisiunile stereo. 
PĂSĂRIN DANIEL — jud. Con¬ 
stanţa 


Ca să obţineţi 4 W, nu trebuie să mo¬ 
dificaţi receptorul (nu încap piesele), 
ci să construiţi un amplificator supli¬ 
mentar. Receptorul «Cora» nu poate 
fi modificat pentru gama undelor scurte. 
VELNIC VASILE —laşi 
«Radio-Vacanţa» nu poate fi recep¬ 
ţionat în laşi, este un post local. 
NICULESCU MIHAI — Bucureşti 
Semnalul pentru decodor se ia exact 
de la ieşirea obişnuită a discriminato¬ 
rului UUS. 

STOENESCU NICOLAE — Bucu¬ 
reşti 

Indiferent de puterea unui emiţător, 
mică sau mare, el se poate construi 
numai pe baza unei autorizaţii. 
PETER ZSOLT — Sf. Gheorghe 
Nu deţinem schema unui regulator 
electronic pentru tensiune ia autoturis¬ 
mul «Trabant». Cînd vom avea, o vom 
publica. 

DRĂGOESCU MIHAI — Bucureşti 

Este dificil de depanat un magneto¬ 
fon de tipul «Maiak» dacă dv. nu cu¬ 
noaşteţi notaţia rezistoarelor. Ca totuşi 
acest magnetofon să fie readus în 
stare de funcţionare, apelaţi la servi¬ 
ciile unei cooperative specializate. 
POPA IOAN — Hunedoara 
«Radio-Vacanţa» poate asigura cu 
program numai zona de agrement 
a litoralului. 

DIACONU FLORIN — Fieni 

înregistrările de imagine se pot face 
numai pe videocasetofoane, nu cum 
sugeraţi dv. 

OLTEANU VIOREL — Giurgiu 

Ce fel de robot vă interesează? * 
MOANĂ DOREL — Balş 
Tranzistoarele şi circuitele integrate 
la care vă referiţi în scrisoare nu au 
echivalente I.P.R.S. 

POPESCU VIOREL — Băileşti 
Din blocul PTK pentru canalele 
1—12 TV puteţi folosi direct ca ampli¬ 
ficator de antenă etajul cascod. Tubul 
6F1P se elimină. 

IUGA VASILE — Predeal 
Forma reliefului influenţează sub¬ 
stanţial recepţia programelor de tele¬ 
viziune. Locuind într-o zonă muntoasă, 
nu ne putem pronunţa dacă veţi putea 
sau nu recepţiona programul 2 TV. 
DINU PETRICĂ — Buzău 
Dacă montaţi becuri de 30 sau 45 W, 
trebuie să montaţi radiatoare la tran¬ 
zistoarele ASZ 15. 

PATANGHEL MIHAI — Sibiu 
Deocamdată nu puteţi recepţiona 
programul dorit, chiar cu amplificator 
de antenă. 

IONESCU ALEX. — Piteşti 

Vom mai publica instalaţii de micro- 
hidrocentrale. 

LEPĂDATU EMIL — Petroşani 

Deparazitaţi mai bine firele de ali¬ 
mentare cu energie electrică a recep¬ 
torului. 

ŞTEFAN G. — Ploieşti 

Modificările ce se impun pentru 
introducerea unui corector de ton la 
casetofonul «Star» depăşesc posi¬ 
bilităţile unui amator. 

Dacă înregistrările au pronunţate 
tonuri joase, curăţaţi capul magnetic 
cu spirt şi, eventual, verificaţi poziţio¬ 
narea lui fată de traiectul benzii. 
MUREŞANU MARIUS — Craiova 
Intercalaţi între acumulator şi case¬ 
tofon un stabilizator electronic 12/7,5 V. 
RASU COSTEL — Roman 
Deocamdată nu vă putem recoman¬ 
da alte tipuri de tranzistoare. 
CĂUTAN VASILE —Vîlcea 


Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU 

Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHĂESCU 

Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU 

[Index 44212I 


Din scrisoarea dv. nu reiese ce piese 
aţi demontat şi ce nu ştiţi să mai 
montaţi. 

BOMBAR DAN — Baia Mare 

Nu aveţi voie să construiţi o staţie 
de emisie dacă nu aveţi autorizaţie. 

FEKETE ISTVAN a — Oradea 

Un receptor pentru autoturismul 
«Dacia» a fost publicat în nr. IC/ 
1979, p. 11. 

DINU DUMITRU — Piatra Neamţ 

Circuitele integrate la care vă refe¬ 
riţi nu au echivalent I.P.R.S. 

în televizor verificaţi circuitul de 
integrare sau elementele de cuplare 
din etajul baleiaj vertical. 
BRĂNESCU PETRE — Bucureşti 
Consultaţi cărţile apărute în colec¬ 
ţia Radio-TV, Editura tehnică. 
ROMAN DAN — Mangalia 
Montati la picup acul cumpărat. 
SZABO LUDOVIC — Mediaş 
Da! La un televizor, ca dealtfel ia 
orice amplificator, se poate monta 
un difuzor suplimentar, respectînd va 
lorile impedanţei de ieşire şi puterii 
debitate de etajul final. 

Dacă aveţi în televizor un difuzor de 
4 0, îl puteţi înlocui cu două difuzoare 
de 8 0, conectate în paralel. 

TUZU ŞTEFAN — jud. Buzău 
Instrumentele de măsură se pot re¬ 
para numai în laboratoare de metro¬ 
logie. 

NEDELCU CARMEN — Arad 

Dacă prin măsurători cu ohmmetrul 
placa de seleniu indică valori normale 
ale rezistenţelor directă şi inversă, 
atunci o puteţi folosi. 

DREZALIU C. — Vălenii de Munte 
Schema aprinderii electronice, publi¬ 
cată în 1975, funcţionează numai la 
12 V. 

STANCIU N. — Tg. Bujor 

Dacă în televizor tubul PL 500 se 
înroşeşte, nu primeşte semnal de la 
oscilator. Intercalînd un amplificator 
de antenă, audiţia se va îmbunătăţi. 
Montajele produse de I.P.R.S. se vor 
găsi în curînd în toate magazinele din 
ţară. 

PĂUNESCU PETRE—Buziaş 

Recepţia programelor TV la foarte 
mare distanţă se datorează unor cauze 
de moment şi nu poate fi îmbunătăţită 
cu amplificatoare sau antene speciale. 
BACIU VASILE — Focşani 
Partea din montaj pe care o deţineţi 
(după cum o descrieţi în scrisoare) 
reprezintă blocul UUS al radiorecep¬ 
torului «Mamaia». 

BEREZONSCHI C. — Medgidia 
Vom mai publica articole despre 
modul cum se realizează cablajele im¬ 
primate. 

IONESCU P. — jud. Cluj 

Mulţumim pentru aprecieri; am re¬ 
ţinut sugestia dv. referitoare la sta¬ 
ţiile TV. 

PIFTOR COSTEL — Babadag 

Luaţi legătura cu radioclubul Tulcea, 
P.O. Box 43. 

ORDOGH DENES — jud. Mureş 

Vom publica chiar în acest an noi 
tipuri de centrale eoliene şi antene TV. 

Amănunte despre antenele publica¬ 
te în cartea la care vă referiţi, nu deţi¬ 
nem; luaţi legătura cu editura sau au¬ 
torul cărţii. 

CRINEANU CORNEL — Slatina 

Cu aparatul de radio mergeţi la o 
cooperativă specializată. 

Tranzistoarele din casetofonul dv. 
nu au echivalent I.P.R.S. 

I. M. 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABO¬ 
NA ADRESÎNDU-SE LA 
ILEXIM — DEPARTA¬ 
MENTUL EXPORT-IM- 
PORT PRESĂ, P.O.BOX 
136—137, TELEX 11226, 
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬ 
CEMBRIE NR. 3. 

Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic «Casa Scinteii»